Steatoza hepatică: ce arată studiile despre silimarina și creatina monohidrată

Articol publicat de mananaturii.ro. Vindem suplimente alimentare, printre care unul cu silimarină din armurariu și unul cu creatină monohidrată, deci acest text este comunicare comercială, nu conținut editorial independent. Articolul nu este sfat medical și nu înlocuiește consultul unui medic.

Steatoza hepatică, numită și ficat gras, înseamnă grăsime strânsă în celulele ficatului.

Cât de frecventă e steatoza hepatică și cum se descoperă

La biopsie, ficatul este considerat gras când grăsimea se vede în cel puțin 5 % dintre celulele lui. Biopsia înseamnă o mostră mică de ficat, luată cu acul și privită la microscop. Pragul este cel din ghidul american pentru bolile ficatului, publicat în 2023 de AASLD.

Societățile europene pentru ficat, diabet și obezitate (EASL, EASD și EASO) au publicat în 2024 un ghid comun. Pentru RMN, ghidul european folosește tot pragul de 5 %. Acolo, procentul arată ce parte din ficat este grăsime.

Ficatul gras este foarte frecvent. O metaanaliză din 2023, adică o lucrare care adună rezultatele mai multor studii, a strâns 92 de studii făcute între 1990 și 2019. Pe toată perioada, cam 30 % dintre adulții din lume aveau ficat gras, iar în Europa de Vest, 25,1 %. În studiile din 2016-2019, media mondială a urcat la 38 %.

De cele mai multe ori, ficatul gras nu dă simptome. Se descoperă la o ecografie făcută pentru altceva sau după analize cu TGP mărit. TGP este una dintre analizele de ficat. Gradele 1, 2 și 3 de la ecografie le-am explicat în articolul „Ficat gras (steatoză hepatică) grad 1, 2 și 3: ce înseamnă”.

De unde vine grăsimea din ficat

Cea mai mare parte a grăsimii din ficat vine din acizii grași din sânge. Pe aceștia îi eliberează mai ales grăsimea corpului. O parte din grăsime o face chiar ficatul, mai ales din zaharuri. Restul vine direct din grăsimea din mâncare.

Proporțiile au fost măsurate într-un studiu din 2005, pe 9 oameni cu ficat gras care urmau să facă o biopsie. Timp de 4 zile, ei au primit prin perfuzie și în mâncare substanțe cu un marcaj chimic, care se pot urmări prin corp. Măsurătoarea a reușit la 8 dintre ei. În ficatul lor, 59 % din grăsime venea din acizii grași din sânge, 26 % era făcută chiar în ficat, iar 15 % venea din mâncare. Studiul a fost mic și nu a avut un grup de comparație, așa că cifrele dau doar o idee aproximativă.

Ficatul arde grăsimea pentru energie sau o trimite în sânge, în niște particule care o transportă, numite VLDL. Grăsimea se adună atunci când intră mai multă decât pleacă.

Mărește

Ca să facă particulele VLDL, ficatul are nevoie de fosfatidilcolină, principala substanță din învelișul lor. O face din colina din mâncare. O poate face și singur, cu ajutorul unor grupări metil, mici piese chimice pe care corpul le mută de pe o moleculă pe alta.

Când lipsește colina, grăsimea rămâne în ficat. Într-un studiu din 2007, 57 de adulți sănătoși au mâncat aproape fără colină, timp de până la 42 de zile. Ficat gras sau semne de suferință a mușchilor au apărut la 77 % dintre bărbați și la 80 % dintre femeile trecute de menopauză. La femeile care nu ajunseseră la menopauză, au apărut la 44 %. Semnele au trecut după ce colina a revenit în mâncare.

Steatoza hepatică se vindecă? Ce scade grăsimea din ficat

Grăsimea din ficat poate scădea și poate chiar dispărea. Pe primul loc, ghidul european pune slăbitul, mișcarea și alimentația.

Cât trebuie să slăbești

Pentru cei cu kilograme în plus, ghidul european are praguri de slăbit. Dacă slăbești cel puțin 5 % din greutate și menții scăderea, grăsimea din ficat scade. Ca să scadă inflamația din ficat, e nevoie de 7-10 %. Ca să scadă fibroza, adică țesutul de cicatrice din ficat, e nevoie de cel puțin 10 %. La un om de 90 kg, 5 % înseamnă 4,5 kg.

Mărește

Pragurile vin în mare parte dintr-un studiu făcut în Cuba și publicat în 2015. În el, 293 de oameni cu ficat gras și inflamație au urmat timp de un an un program de dietă și mișcare. Doar 88 dintre ei au slăbit cel puțin 5 % din greutate, adică 30 % dintre participanți. Dintre cei care au slăbit cel puțin 10 %, 90 din 100 au scăpat de inflamație. La 45 din 100, fibroza a scăzut. Despre acest studiu am scris mai mult la cât trebuie să slăbești ca să se vadă o schimbare.

Ficat gras pot avea și cei fără kilograme în plus. Și pentru ei, ghidul recomandă o alimentație mai sănătoasă și mișcare, ca să scadă grăsimea din ficat.

Mișcarea, chiar fără să slăbești

Mișcarea scade grăsimea din ficat și atunci când greutatea rămâne aceeași. O metaanaliză din 2018 a adunat 17 studii în care grăsimea din ficat a fost măsurată precis, cu un tip special de RMN sau prin biopsie. În medie, mișcarea a scăzut grăsimea din ficat cu 3,3 puncte procentuale, de exemplu de la 14 % la 10,7 %. În studiile în care oamenii aproape nu au slăbit, scăderea a fost de 2,2 puncte. În cele în care au și slăbit, a fost de 4,9 puncte.

O altă metaanaliză, din 2023, a adunat 14 studii randomizate cu 551 de oameni cu ficat gras. Randomizat înseamnă că oamenii au fost împărțiți la întâmplare în grupuri. Doar 7 dintre studii, cu 152 de oameni, au raportat la câți a scăzut grăsimea din ficat cu cel puțin 30 %. Scăderea a apărut la 34 % dintre cei care au făcut mișcare și la 13 % dintre ceilalți. Pragul de 30 % contează, pentru că în studii a mers împreună cu mai puțină inflamație în ficat.

Cea mai clară diferență s-a văzut de la cam 150 de minute pe săptămână de mers alert sau de alt efort asemănător. Cu mai puțină mișcare, grăsimea din ficat a scăzut tot, dar mai puțin.

Ghidul european recomandă peste 150 de minute pe săptămână de efort moderat sau 75 de minute de efort intens. În 2023, Asociația australiană pentru exercițiu fizic și sport (ESSA) a analizat și ea studiile. Ea scrie că 150-240 de minute pe săptămână de efort aerobic cel puțin moderat, ca mersul alert, scad grăsimea din ficat cu 2-4 puncte procentuale. În unele studii, 135 de minute pe săptămână au fost deja de ajuns.

Mărește

Antrenamentul cu greutăți

Antrenamentul cu greutăți a scăzut grăsimea din ficat în multe studii, dar nu în toate. Un studiu din 2011 a împărțit la întâmplare 21 de adulți sedentari cu ficat gras. Dintre ei, 11 au făcut greutăți de 3 ori pe săptămână, câte 45-60 de minute, timp de 8 săptămâni. Ceilalți 10 și-au continuat viața obișnuită.

La cei cu greutăți, grăsimea din ficat a scăzut de la 14 % la 12,2 %. Față de cât era la început, asta înseamnă cu 13 % mai puțină grăsime. Greutatea lor nu s-a schimbat. Diferența față de cei fără antrenament a fost însă la limită și putea fi întâmplătoare.

Un studiu din 2014 a împărțit la întâmplare 82 de oameni cu ficat gras văzut la ecografie. Dintre ei, 44 au făcut greutăți la aparate, iar 38 au făcut exerciții de întindere acasă. Cei cu greutăți s-au antrenat 3 luni, de 3 ori pe săptămână, câte 3 serii de 8-12 repetări la fiecare dintre cele 8 aparate. La ecografie, grăsimea din ficat a scăzut mai mult la ei decât la ceilalți. Rezultatul vine de la cei 64 care au urmat programul până la capăt.

La oameni cu diabet de tip 2 și ficat gras, un studiu din 2013 a comparat greutățile cu efortul aerobic, timp de 4 luni. Grăsimea din ficat a scăzut asemănător în ambele grupuri, cu 26 % la greutăți și cu 33 % la efortul aerobic.

În schimb, un alt studiu din 2011 nu a găsit o scădere sigură a grăsimii din ficat după 8 luni de greutăți. Acolo, grăsimea a fost măsurată prin tomografie. Participanții erau adulți supraponderali, cu grăsimi mari în sânge, și nu fuseseră aleși pentru că aveau ficat gras.

O metaanaliză din 2026 a adunat 11 studii randomizate cu greutăți, la oameni cu ficat gras. Din cele 8 studii care au măsurat grăsimea pe imagini ale ficatului, 7 au găsit o scădere. Ca program minim, autorii propun 8-10 exerciții pentru tot corpul, la 60-80 % din greutatea maximă pe care o poți ridica o dată. Ei recomandă antrenamentul de cel puțin 3 ori pe săptămână, timp de cel puțin 12 săptămâni.

Pentru greutăți, dovezile sunt mai slabe decât pentru efortul aerobic. Asociația australiană ESSA a găsit aproape tot atâtea studii fără efect cât cu efect. De aceea, ESSA recomandă greutățile pe lângă efortul aerobic. Ghidul european preferă și el combinația celor două.

Regimul alimentar: ce mănânci și ce bei

Ghidul european recomandă o alimentație apropiată de modelul mediteranean, cu mai puține alimente ultraprocesate și fără băuturi îndulcite cu zahăr. Modelul mediteranean are multe legume, leguminoase, cereale integrale, pește, nuci și ulei de măsline.

Mărește

Într-un studiu din 2013, 12 oameni cu ficat gras au ținut pe rând două diete, câte 6 săptămâni fiecare. După dieta mediteraneană, grăsimea din ficat a scăzut cu 39 % față de cât era la început. După o dietă săracă în grăsimi și bogată în carbohidrați, a scăzut cu 7 %. Kilogramele pierdute au fost cam aceleași la ambele diete.

Un studiu mai mare, publicat în 2021, a urmărit timp de 18 luni 294 de adulți cu grăsime pe abdomen sau cu grăsimi mari în sânge. La început, 62 % dintre ei aveau ficat gras. Toți au făcut și mișcare. Una dintre diete a fost varianta „verde” a dietei mediteraneene, cu nuci, ceai verde și o plantă de apă numită Mankai. La ea, grăsimea din ficat a scăzut cu 38,9 %. La dieta mediteraneană clasică, tot cu nuci, scăderea a fost de 19,6 %. La dieta după sfaturile generale de alimentație sănătoasă, a fost de 12,2 %.

Băuturile îndulcite cu zahăr cresc grăsimea din ficat. Într-un studiu din 2012, 47 de adulți supraponderali au băut timp de 6 luni câte un litru pe zi dintr-o singură băutură. După grup, băutura era cola cu zahăr, lapte semidegresat, cola dietetică sau apă. La cei care au băut cola cu zahăr, grăsimea din ficat a crescut cu 132-143 % mai mult decât la ceilalți.

Despre alcool, ghidul european spune că oamenii cu ficat gras ar trebui să-l evite. Cei cu fibroză avansată sau ciroză nu ar trebui să bea deloc. Un studiu din 2018 a urmărit 285 de oameni cu ficat gras. La cei care beau moderat, inflamația din ficat a dispărut mai rar decât la cei care nu beau. Studiul arată o legătură, fără să dovedească o cauză.

Silimarina și steatoza hepatică (ficatul gras): ce arată studiile

La oamenii cu ficat gras, silimarina a scăzut puțin TGP în unele studii. Grăsimea din ficat și rezultatul biopsiei nu s-au schimbat clar. Ghidurile din Europa și din SUA nu o recomandă ca tratament.

Silimarina este un amestec de substanțe din fructele de armurariu, pe care mulți le numesc semințe. Substanța principală din amestec este silibina.

Cum ajunge silimarina în ficat

Silimarina se dizolvă greu în apă și se absoarbe puțin din intestin. Ce se absoarbe ajunge la ficat prin vena portă, vasul de sânge care duce spre ficat tot ce vine din intestin. În sânge, silibina atinge nivelul cel mai mare la 1-2 ore după doză.

Ficatul o leagă repede de alte molecule. În sânge, silibina circulă mai ales în această formă legată. Ficatul o trimite apoi în bilă, unde ajunge la concentrații mult mai mari decât în sânge. Bila o duce înapoi în intestin, iar o parte se absoarbe din nou. Prin urină pleacă doar câteva procente din doză. Restul iese prin scaun.

Mărește

Ficatul gras schimbă acest drum. Într-un studiu din 2008, oamenii au primit aceeași doză, 600 mg de extract de armurariu. În cele 24 de ore de după doză, cei cu ficat gras au avut în sânge de aproximativ 3 ori mai multă silimarină decât voluntarii sănătoși. Fiecare grup a avut doar 5 oameni.

Ce au găsit studiile pe oameni cu ficat gras

În 2025, cercetătorii din rețeaua Cochrane, care verifică dovezile din medicină, au adunat 17 studii randomizate cu 2.069 de participanți cu ficat gras. În 6 dintre studii, cu 409 participanți, silimarina luată singură a fost comparată cu placebo sau cu lipsa tratamentului. Placebo este un preparat care arată la fel, dar nu are substanța studiată. În aceste studii, silimarina ar putea scădea TGP cu 7,21 U/L, în medie. Autorii spun că rezultatul este foarte nesigur.

Silimarina combinată cu alte substanțe, cum sunt fosfatidilcolina sau vitamina E, nu a arătat un efect clar. Lucrarea Cochrane a urmărit analizele de sânge, efectele adverse, decesele și calitatea vieții, dar nu și grăsimea din ficat.

Două studii au verificat ficatul prin biopsie. Primul a fost făcut în Malaezia și publicat în 2017, pe 99 de oameni cu ficat gras și inflamație. Timp de 48 de săptămâni, ei au primit 700 mg de silimarină de 3 ori pe zi sau placebo. La biopsie, medicul dă ficatului o notă după grăsime, inflamație și suferința celulelor. Nota a scăzut cu cel puțin 30 % la 32,7 % dintre cei cu silimarină și la 26 % dintre cei cu placebo. Diferența putea fi întâmplătoare. Fibroza a scăzut cu cel puțin un stadiu la 22,4 % dintre cei cu silimarină și la 6 % dintre cei cu placebo. Autorii spun că acest rezultat trebuie confirmat.

Al doilea studiu, făcut în SUA, a fost publicat în 2019. În el, 78 de oameni au primit 420 mg, 700 mg sau placebo, de 3 ori pe zi, aproape un an. Nota de la biopsie s-a îmbunătățit cu cel puțin 2 puncte la 19 % (420 mg), la 15 % (700 mg) și la 12 % (placebo). Fibroza s-a îmbunătățit cel mai des în grupul cu placebo. Toate aceste diferențe dintre grupuri puteau fi întâmplătoare.

Un studiu randomizat din China, publicat în 2024, a comparat silimarina cu placebo și a măsurat grăsimea din ficat. A urmărit 83 de oameni timp de 24 de săptămâni. Participanții au primit zilnic silimarină cu 103,2 mg de silibină sau placebo. Grăsimea a fost măsurată cu FibroScan, un aparat care măsoară prin piele, fără ac, grăsimea și rigiditatea ficatului. Față de placebo, nu s-au schimbat nici grăsimea, nici TGP. Rigiditatea ficatului, care poate arăta fibroza, a scăzut puțin.

În România, la Institutul Clinic Fundeni din București, un studiu publicat în 2024 a împărțit la întâmplare 90 de oameni cu ficat gras. Jumătate au luat silimarină, 150 mg de 2 ori pe zi, timp de 6 luni. Ceilalți au luat fosfolipide esențiale, un alt produs folosit pentru ficat. Au terminat studiul 68 de oameni. Din cei 22 care au ieșit, 18 erau din grupul cu silimarină. În acest grup, grăsimea din ficat măsurată cu FibroScan aproape nu s-a schimbat. În grupul cu fosfolipide a scăzut puțin. Rigiditatea ficatului a crescut în grupul cu silimarină și a scăzut în celălalt. Diferențele dintre grupuri puteau fi întâmplătoare. Autorii au considerat fosfolipidele mai bune. Studiul nu a avut un grup cu placebo, deci nu arată ce efect are fiecare produs singur.

O metaanaliză din 2025 a adunat 55 de studii cu 3.545 de pacienți cu diferite boli de ficat. A găsit scăderi ale TGO și TGP, două analize de ficat. Studiile fără rezultate ajung însă mai rar să fie publicate. Când autorii au ținut cont de asta, niciuna dintre scăderi nu a mai fost sigură.

Despre doze, momentul zilei și cât timp se ia silimarina am scris separat, în articolul „Silimarina: când se ia, doză, cât timp și contraindicații”.

Ce spun ghidurile medicale

Ghidul european din 2024 spune că suplimentele alimentare și produsele din plante nu pot fi recomandate oamenilor cu ficat gras. Ghidul consideră că nu sunt destule dovezi despre eficiența și siguranța lor. Despre silimarină, scrie că poate scădea enzimele ficatului din analize. Puținele studii mici cu biopsie nu au arătat însă o îmbunătățire a ficatului.

Ghidul american AASLD din 2023 scrie că silimarina nu trebuie folosită ca tratament pentru forma cu inflamație a ficatului gras. Motivul este că nu a adus un beneficiu clar la biopsie. Același ghid notează că unele studii au găsit îmbunătățiri la testele care nu cer biopsie. Asta ar putea însemna un efect asupra fibrozei, încă neconfirmat în studii mai mari.

Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște pentru fructul de armurariu doar o utilizare tradițională, adică bazată pe folosirea lui de multă vreme, la medicamentele din plante. Textul agenției, numit monografie, vorbește despre ameliorarea simptomelor din tulburările digestive, a senzației de plin și a indigestiei. Vorbește și despre susținerea funcției ficatului, după ce un medic a exclus bolile grave. Traducerea este a noastră. Monografia privește medicamentele din plante, nu suplimentele alimentare.

Creatina monohidrată afectează ficatul?

În studiile pe oameni care au urmărit analizele de ficat, creșterile au fost rare și cam la fel de dese la creatină monohidrată și la placebo. Diferențele puteau fi întâmplătoare. Cel mai lung studiu randomizat a urmărit oamenii în medie 4 ani.

Unde se face creatina în corp

Creatina este o substanță pe care corpul o face singur. O primește și din carne și din pește. Cea mai mare parte stă în mușchi, unde ajută la refacerea rapidă a energiei în efortul scurt și intens. Creatina monohidrată este creatina legată de o moleculă de apă.

Mărește

Mai întâi, rinichii leagă doi aminoacizi, arginina și glicina, și obțin o substanță numită guanidinoacetat. Ficatul adaugă apoi o grupare metil și obține creatina. Gruparea metil vine de la o moleculă numită S-adenozilmetionină (SAM).

Mărește

Un bărbat de 70 kg pierde zilnic cam 2 g de creatină. Această creatină se transformă singură în creatinină și pleacă prin urină. La cei care mănâncă și carne, cam jumătate se înlocuiește din mâncare. Restul îl produce corpul.

Când iei creatină ca supliment, corpul face mai puțină. Un studiu din Bangladesh a împărțit la întâmplare 458 de adulți în patru grupuri. Cei 101 din grupul cu creatină au luat 3 g pe zi, timp de 12 săptămâni. La ei, guanidinoacetatul din sânge, produsul primului pas, a scăzut cu 10,6 %.

Creatina și analizele de ficat: studiile pe oameni

Un studiu american din 2003 a urmărit 98 de jucători de fotbal american. O parte au luat creatină, în medie 5 g pe zi, timp de până la 21 de luni. Medicii au urmărit 69 de valori din analize, inclusiv enzimele ficatului. Între cei care au luat creatină și ceilalți nu au apărut diferențe importante. Studiul nu a fost randomizat. Grupurile s-au format la final, după cât timp a luat fiecare jucător creatină.

Un studiu randomizat făcut în Canada și publicat în 2023 a durat 2 ani. În acest timp, 237 de femei după menopauză au făcut antrenament cu greutăți de 3 ori pe săptămână și mers de 6 ori pe săptămână. O parte au luat zilnic creatină, aproximativ 10 g la 70 kg, iar celelalte placebo. TGO sau TGP au ieșit peste limită la 6 femei cu creatină și la 3 cu placebo. Diferența putea fi întâmplătoare, iar toate aceste creșteri au fost ușoare.

Cel mai lung studiu randomizat a fost făcut în SUA și Canada și publicat în 2015. A cuprins 1.741 de oameni cu boala Parkinson. Ei au luat 10 g de creatină pe zi sau placebo și au fost urmăriți în medie 4 ani. Probleme de ficat sau ale căilor biliare au apărut la 7,0 % dintre cei cu creatină și la 6,3 % dintre cei cu placebo. Diferența putea fi întâmplătoare.

Un studiu randomizat din 2007 a urmărit 39 de oameni între 65 și 85 de ani, timp de 24 de săptămâni. Toți au făcut antrenament cu greutăți. Cei 21 care au primit suplimentul au luat zilnic 5 g de creatină împreună cu 6 g de acid linoleic conjugat, un alt supliment. GGT și bilirubina, două analize legate de ficat, nu s-au schimbat. TGO și TGP nu au fost măsurate. Rezultatul privește combinația, nu creatina singură.

O metaanaliză din 2020 a adunat 29 de studii cu 951 de femei care au luat creatină monohidrată sau placebo. Doar 8 dintre aceste studii au măsurat analizele de ficat. Niciunul nu a găsit o diferență clară față de placebo. Despre creatină la femei am scris separat, în articolul „Creatina pentru femei: doză, menopauză și ce arată studiile”.

O lucrare din 2026 a numărat efectele adverse raportate în 684 de studii randomizate cu creatină, care au inclus peste 12.800 de participanți. Doar unul dintre aceste studii a raportat efecte legate de ficat, de metabolism sau de nutriție. Rezultatul se bazează pe ce au raportat autorii studiilor. Nu înseamnă că toți participanții au făcut analize de ficat.

În punctul de vedere oficial din 2017, Societatea Internațională de Nutriție Sportivă scrie că nu există dovezi convingătoare că creatina monohidrată ar face rău oamenilor sănătoși. Afirmația acoperă și doze de până la 30 g pe zi, luate timp de până la 5 ani.

Există și cazuri publicate de leziuni ale ficatului la oameni care luau creatină. În cazurile pe care le-am găsit, oamenii luau mai multe produse în același timp: proteine din zer, stimulente pentru testosteron sau amestecuri pentru masă musculară. Niciun caz nu arată că creatina singură a produs leziunea. Într-unul dintre ele, medicii s-au gândit la început la un virus sau la suplimente. Diagnosticul final a fost leucemie.

LiverTox este baza de date a Institutelor Naționale de Sănătate din SUA despre leziunile de ficat produse de medicamente și suplimente. În ea nu există o fișă pentru creatină.

Studiile de mai sus nu au ales oameni cu ficat gras. Participanții au fost oameni sănătoși, sportivi, femei după menopauză și unele grupuri de bolnavi.

De ce poate ieși TGP mare după sală

Antrenamentul cu greutăți poate crește TGO și TGP fără ca ficatul să aibă ceva. TGO este o altă analiză de ficat, iar ambele enzime există și în mușchi. Într-un studiu suedez din 2008, 15 bărbați tineri și sănătoși, activi fizic, dar care nu ridicau greutăți, au lucrat aproximativ o oră cu greutăți. Unul a plecat din studiu a doua zi, așa că rezultatele sunt de la 14 bărbați. TGO a ieșit peste limită la toți. TGO și TGP au rămas mari cel puțin 7 zile. La majoritatea, TGP mai era peste limita normală și după 10-12 zile.

Dacă mergi la sală și urmează să-ți faci analize de ficat, spune-i medicului că te antrenezi. Pentru valorile normale și pentru alte cauze, citește articolul despre TGP, TGO și GGT mărite.

Creatina și creatinina din analize

Creatina se transformă singură în creatinină. De aceea, cine ia creatină poate avea creatinina din sânge mai mare, uneori peste limita normală, fără ca rinichii să aibă ceva. După creatinină, medicul vede cât de bine filtrează rinichii. Înainte de analize, spune-i medicului că iei creatină.

Creatina și ficatul gras: ce arată studiile

Nu am găsit niciun studiu pe oameni care să fi măsurat grăsimea din ficat înainte și după creatină. Nici în ClinicalTrials.gov, registrul american de studii clinice, nu am găsit pe 9 octombrie 2026 un astfel de studiu în desfășurare. Aproape tot ce se știe despre creatină și grăsimea din ficat vine din studii pe animale.

Într-un studiu din 2011, niște șobolani au primit timp de 3 săptămâni o dietă cu multe grăsimi. Cei care au primit și creatină în hrană nu au strâns grăsime în ficat. Într-un studiu din 2015, alți șobolani au fost hrăniți fără colină. Dieta a crescut grăsimea din ficat cu 55 %, iar trigliceridele din ficat cu 87 %. Hrana cu 2 % creatină a împiedicat aceste creșteri. Într-un studiu din 2017, la șobolani hrăniți cu multe grăsimi, creatina a crescut grăsimea trimisă de ficat în sânge. La șobolanii care aveau deja ficat gras, creatina adăugată în hrană a oprit adunarea grăsimii.

Într-un studiu din 2022 pe șoareci, creatina a protejat ficatul de grăsimea din dietă. În același studiu, la șoarecii care primeau alcool, creatina a crescut grăsimea din ficat și leziunile. Și un studiu din 2019 a găsit mai multă grăsime și TGP mai mare la șoarecii care primeau alcool și creatină decât la cei care primeau doar alcool. La șobolanii care primeau alcool, creatina nu a prevenit ficatul gras.

Pentru rezultatele de la animale, cercetătorii au propus o explicație. Dacă primește creatină gata făcută, ficatul nu mai cheltuiește SAM pe ea. Astfel rămâne mai mult SAM pentru fosfatidilcolină, de care ficatul are nevoie ca să trimită grăsimea în sânge. Explicația nu a fost confirmată pe deplin. În studiile din 2011 și 2015 pe șobolani, fosfatidilcolina din ficat și enzima care o face cu ajutorul SAM nu s-au schimbat. Autorii acestor două studii au legat efectul mai ales de arderea grăsimilor în ficat.

La oameni am găsit un singur studiu despre creatină și grăsimea din ficat. El privește creatina din mâncare, nu pe cea din suplimente. Datele vin din sondajul american NHANES 2017-2018, de la 5.957 de oameni la care grăsimea din ficat a fost măsurată cu FibroScan. Cei care mâncau cel puțin 2 g de creatină pe zi nu au avut mai des ficat gras decât cei care mâncau sub 1 g. Riscul a ieșit puțin mai mic la ei, dar diferența putea fi întâmplătoare. Un astfel de sondaj nu poate arăta că un lucru îl produce pe celălalt.

Silimarina și creatina luate împreună

Nu am găsit niciun studiu în care silimarina și creatina să fi fost date împreună, nici la oameni, nici la animale. Nu am găsit nici vreo interacțiune raportată între ele. Pe 9 octombrie 2026 am căutat în PubMed, o bază de date cu studii medicale, și în registrul ClinicalTrials.gov.

În cele mai multe studii pe oameni, silimarina nu a schimbat mult felul în care corpul folosește medicamentele. În două studii mici a schimbat totuși nivelul unor medicamente în sânge. A redus transformarea losartanului, un medicament pentru tensiune, în forma lui activă. A grăbit și eliminarea metronidazolului, un antibiotic. Detaliile sunt în articolul despre silimarină și medicamente.

Când să întrebi medicul înainte de un supliment

Dacă ai ficat gras sau altă boală de ficat ori a căilor biliare, întreabă medicul înainte de orice supliment. Pentru produsele cu frunze de anghinare sau cu rădăcină de păpădie, Agenția Europeană a Medicamentului are contraindicații sau avertizări chiar pentru aceste boli.

Cine e alergic la plantele din familia Asteraceae, de exemplu la ambrozie, mușețel sau margarete, nu ar trebui să ia produse cu armurariu, anghinare sau păpădie. Cine mai trebuie să evite un astfel de supliment am explicat în articolul „Supliment detox ficat: ce conține, doză și contraindicații”.

Dacă ai probleme cu rinichii, întreabă medicul înainte să iei creatină.

Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să întrebe medicul sau farmacistul înainte de orice supliment. La fel și cei care iau zilnic medicamente.

Când mergi la medic fără să amâni

Ficatul gras nu dă de obicei simptome. Cere un consult în aceeași zi dacă:

• pielea sau albul ochilor se îngălbenesc;
• urina e foarte închisă la culoare și scaunul deschis, mai ales dacă apar și mâncărimi;
• se umflă burta, picioarele sau gleznele;
• respiri mai greu.

Sună la 112 sau mergi la urgențe dacă:

• vomiți sânge;
• scaunul e foarte închis la culoare sau negru;
• apar brusc confuzia sau vorbirea neclară.

Ce conțin D-Tox Ficat și Creatine Monohydrate Pro

Vindem câte un produs cu fiecare dintre aceste substanțe. Niciun studiu din acest articol nu a testat produsele noastre.

D-Tox Ficat

D-Tox Ficat are 200 mg de silimarină într-o capsulă. Silimarina vine din 250 mg de extract uscat din semințe de armurariu. În aceeași capsulă sunt și extract uscat din frunze de anghinare și extract uscat din rădăcină de păpădie.

În primele 1-2 săptămâni se iau două capsule pe zi. Apoi se ia o capsulă pe zi, de preferat după masă. Cele 120 de capsule ajung pentru o cură de 90 de zile. Produsul este vegan.

Pentru medicamentele din plante cu frunze de anghinare, Agenția Europeană a Medicamentului are o listă de contraindicații. Pe ea sunt căile biliare blocate, inflamația căilor biliare, bolile de ficat, pietrele la fiere și orice altă boală a căilor biliare. Pentru rădăcina de păpădie, aceeași agenție nu o recomandă în aceleași boli. Dacă ai ficat gras sau altă boală de ficat ori a căilor biliare, nu lua D-Tox Ficat fără acordul medicului.

D-Tox Ficat se găsește și în Pachet Detox, alături de Microflora+, și în Pachet Detox Plus, alături de Microflora+ și de uleiul de chimen negru Black Seed Elixir.

Creatine Monohydrate Pro

Creatine Monohydrate Pro are un singur ingredient. Pe etichetă scrie „100% creatină monohidrat (micronizată, 200 mesh)”. Micronizată înseamnă măcinată foarte fin. Produsul nu are aditivi, arome sau coloranți. Doza de pe etichetă este de 5 g pe zi. Cele 1000 g ajung pentru 200 de porții de 5 g. Produsul este vegan și nu conține gluten sau lactoză. Cum se ia și dacă e nevoie de faza de încărcare am explicat în articolul „Creatina monohidrată: doza zilnică, când și cum se ia”.

Pentru creatină, Uniunea Europeană permite două mențiuni de sănătate, adică două fraze care pot fi folosite pe produs și în reclame:

• „Creatina crește performanța fizică în eforturi succesive din timpul exercițiilor fizice de scurtă durată și de mare intensitate.” Mențiunea se poate folosi doar pentru produsele care asigură 3 g de creatină pe zi. Efectul benefic se obține la acest consum zilnic. Mențiunea privește adulții care fac exerciții fizice de mare intensitate. Sursa este Regulamentul (UE) nr. 432/2012.
• „Consumul zilnic de creatină poate potența efectul antrenamentului de rezistență asupra forței musculare la adulții cu vârste de peste 55 de ani.” Mențiunea privește adulții de peste 55 de ani care fac cu regularitate antrenamente de rezistență, adică cu greutăți. Efectul benefic se obține la 3 g de creatină pe zi, împreună cu un antrenament în care greutatea crește în timp. Antrenamentul se face de cel puțin 3 ori pe săptămână, timp de mai multe săptămâni. Intensitatea este de cel puțin 65-75 % din sarcina maximă pentru o repetiție, adică din greutatea maximă pe care o poți ridica o singură dată. Sursa este Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/672.

Ambele mențiuni vorbesc despre un consum zilnic de 3 g de creatină. Doza de pe eticheta Creatine Monohydrate Pro este de 5 g de creatină monohidrat pe zi.

Eticheta ambelor produse cere să întrebi medicul sau farmacistul înainte de folosire, mai ales în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează și al celor care urmează un tratament.

Bibliografie

1. EASL, EASD, EASO. EASL-EASD-EASO Clinical Practice Guidelines on the management of metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease (MASLD). Journal of Hepatology. 2024;81(3):492-542. Rezumat executiv: Diabetologia, 2024.
2. Rinella ME, et al. AASLD Practice Guidance on the clinical assessment and management of nonalcoholic fatty liver disease. Hepatology. 2023;77(5):1797-1835. (PubMed 36727674)
3. Younossi ZM, et al. The global epidemiology of nonalcoholic fatty liver disease (NAFLD) and nonalcoholic steatohepatitis (NASH): a systematic review. Hepatology. 2023;77(4):1335-1347. (PubMed 36626630)
4. Donnelly KL, et al. Sources of fatty acids stored in liver and secreted via lipoproteins in patients with nonalcoholic fatty liver disease. Journal of Clinical Investigation. 2005;115(5):1343-1351. (PubMed 15864352)
5. Fabbrini E, et al. Obesity and nonalcoholic fatty liver disease: biochemical, metabolic, and clinical implications. Hepatology. 2010;51(2):679-689. (PubMed 20041406)
6. Fischer LM, et al. Sex and menopausal status influence human dietary requirements for the nutrient choline. American Journal of Clinical Nutrition. 2007;85(5):1275-1285. (PubMed 17490963)
7. Vilar-Gomez E, et al. Weight Loss Through Lifestyle Modification Significantly Reduces Features of Nonalcoholic Steatohepatitis. Gastroenterology. 2015;149(2):367-378. (PubMed 25865049)
8. Sargeant JA, et al. The effect of exercise training on intrahepatic triglyceride and hepatic insulin sensitivity: a systematic review and meta-analysis. Obesity Reviews. 2018;19(10):1446-1459. (PubMed 30092609)
9. Stine JG, et al. Exercise Training Is Associated With Treatment Response in Liver Fat Content by Magnetic Resonance Imaging Independent of Clinically Significant Body Weight Loss in Patients With Nonalcoholic Fatty Liver Disease: A Systematic Review and Meta-Analysis. American Journal of Gastroenterology. 2023;118(7):1204-1213. (PubMed 36705333)
10. Keating SE, et al. Exercise in the Management of Metabolic-Associated Fatty Liver Disease (MAFLD) in Adults: A Position Statement from Exercise and Sport Science Australia. Sports Medicine. 2023;53(12):2347-2371. (PubMed 37695493)
11. Hallsworth K, et al. Resistance exercise reduces liver fat and its mediators in non-alcoholic fatty liver disease independent of weight loss. Gut. 2011;60(9):1278-1283. (PubMed 21708823)
12. Zelber-Sagi S, et al. Effect of resistance training on non-alcoholic fatty-liver disease a randomized-clinical trial. World Journal of Gastroenterology. 2014;20(15):4382-4392. (PubMed 24764677)
13. Bacchi E, et al. Both resistance training and aerobic training reduce hepatic fat content in type 2 diabetic subjects with nonalcoholic fatty liver disease (the RAED2 Randomized Trial). Hepatology. 2013;58(4):1287-1295. (PubMed 23504926)
14. Slentz CA, et al. Effects of aerobic vs. resistance training on visceral and liver fat stores, liver enzymes, and insulin resistance by HOMA in overweight adults from STRRIDE AT/RT. American Journal of Physiology. Endocrinology and Metabolism. 2011;301(5):E1033-E1039. (PubMed 21846904)
15. Chen Y, et al. Resistance training for metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease: a systematic review and meta-analysis. Frontiers in Physiology. 2026;16:1679094. (PubMed 41705123)
16. Ryan MC, et al. The Mediterranean diet improves hepatic steatosis and insulin sensitivity in individuals with non-alcoholic fatty liver disease. Journal of Hepatology. 2013;59(1):138-143. (PubMed 23485520)
17. Yaskolka Meir A, et al. Effect of green-Mediterranean diet on intrahepatic fat: the DIRECT PLUS randomised controlled trial. Gut. 2021;70(11):2085-2095. (PubMed 33461965)
18. Maersk M, et al. Sucrose-sweetened beverages increase fat storage in the liver, muscle, and visceral fat depot: a 6-mo randomized intervention study. American Journal of Clinical Nutrition. 2012;95(2):283-289. (PubMed 22205311)
19. Ajmera V, et al. Among Patients With Nonalcoholic Fatty Liver Disease, Modest Alcohol Use Is Associated With Less Improvement in Histologic Steatosis and Steatohepatitis. Clinical Gastroenterology and Hepatology. 2018;16(9):1511-1520. (PubMed 29378307)
20. Lorenz D, et al. Pharmacokinetic studies with silymarin in human serum and bile. Methods and Findings in Experimental and Clinical Pharmacology. 1984;6(10):655-661. (PubMed 6513680)
21. Wen Z, et al. Pharmacokinetics and metabolic profile of free, conjugated, and total silymarin flavonolignans in human plasma after oral administration of milk thistle extract. Drug Metabolism and Disposition. 2008;36(1):65-72. (PubMed 17913795)
22. Schrieber SJ, et al. The pharmacokinetics of silymarin is altered in patients with hepatitis C virus and nonalcoholic Fatty liver disease and correlates with plasma caspase-3/7 activity. Drug Metabolism and Disposition. 2008;36(9):1909-1916. (PubMed 18566043)
23. Schrieber SJ, et al. Differences in the disposition of silymarin between patients with nonalcoholic fatty liver disease and chronic hepatitis C. Drug Metabolism and Disposition. 2011;39(12):2182-2190. (PubMed 21865319)
24. Wang C, et al. Silymarin for adults with metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2025. (PubMed 40552569)
25. Wah Kheong C, Nik Mustapha NR, Mahadeva S. A Randomized Trial of Silymarin for the Treatment of Nonalcoholic Steatohepatitis. Clinical Gastroenterology and Hepatology. 2017. (PubMed 28419855)
26. Navarro VJ, et al. Silymarin in non-cirrhotics with non-alcoholic steatohepatitis: A randomized, double-blind, placebo controlled trial. PLOS ONE. 2019. (PubMed 31536511)
27. Shahsavari K, et al. Are alterations needed in Silybum marianum (Silymarin) administration practices? A novel outlook and meta-analysis on randomized trials targeting liver injury. BMC Complementary Medicine and Therapies. 2025. (PubMed 40221681)
28. Jin Y, et al. Silymarin decreases liver stiffness associated with gut microbiota in patients with metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Lipids in Health and Disease. 2024;23(1):239. (PubMed 39097726)
29. Manuc T, et al. Sylimarin Versus Essential Phospholipids in Metabolic Associated Steatotic Liver Disease (MASLD) - A Prospective Comparative Randomized Trial. Maedica (Bucur). 2024;19(1):9-16. (PubMed 38736928)
30. Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Silybi mariani fructus, EMA/HMPC/294187/2013, raportul de evaluare EMA/HMPC/294188/2013, 5 iunie 2018, și addendumul EMA/HMPC/509451/2023, publicat pe 5 martie 2024.
31. Agenția Europeană a Medicamentului, Rezdiffra (resmetirom), EPAR, autorizație condiționată din 18 august 2025, și Kayshild (semaglutidă), EPAR, autorizație condiționată din 26 martie 2026.
32. Kawaguchi-Suzuki M, et al. The effects of milk thistle (Silybum marianum) on human cytochrome P450 activity. Drug Metabolism and Disposition. 2014;42(10):1611-1616. (PubMed 25028567)
33. Han Y, et al. Effect of silymarin on the pharmacokinetics of losartan and its active metabolite E-3174 in healthy Chinese volunteers. European Journal of Clinical Pharmacology. 2009;65(6):585-591. (PubMed 19221727)
34. Rajnarayana K, et al. Study on the influence of silymarin pretreatment on metabolism and disposition of metronidazole. Arzneimittel-Forschung. 2004;54(2):109-113. (PubMed 15038460)
35. NCCIH, National Institutes of Health. Milk Thistle. Actualizat în februarie 2025.
36. Kreider RB, et al. International Society of Sports Nutrition position stand: safety and efficacy of creatine supplementation in exercise, sport, and medicine. Journal of the International Society of Sports Nutrition. 2017;14:18. (PubMed 28615996)
37. Brosnan JT, et al. The metabolic burden of creatine synthesis. Amino Acids. 2011;40(5):1325-1331. (PubMed 21387089)
38. Peters BA, et al. Low-Dose Creatine Supplementation Lowers Plasma Guanidinoacetate, but Not Plasma Homocysteine, in a Double-Blind, Randomized, Placebo-Controlled Trial. Journal of Nutrition. 2015;145(10):2245-2252. (PubMed 26311810)
39. Kreider RB, et al. Long-term creatine supplementation does not significantly affect clinical markers of health in athletes. Molecular and Cellular Biochemistry. 2003;244(1-2):95-104. (PubMed 12701816)
40. Chilibeck PD, et al. A 2-yr Randomized Controlled Trial on Creatine Supplementation during Exercise for Postmenopausal Bone Health. Medicine and Science in Sports and Exercise. 2023;55(10):1750-1760. (PubMed 37144634)
41. Writing Group for the NINDS Exploratory Trials in Parkinson Disease (NET-PD) Investigators; Kieburtz K, et al. Effect of creatine monohydrate on clinical progression in patients with Parkinson disease: a randomized clinical trial. JAMA. 2015;313(6):584-593. (PubMed 25668262)
42. Tarnopolsky M, et al. Creatine monohydrate and conjugated linoleic acid improve strength and body composition following resistance exercise in older adults. PLoS One. 2007;2(10):e991. (PubMed 17912368)
43. de Guingand DL, et al. Risk of Adverse Outcomes in Females Taking Oral Creatine Monohydrate: A Systematic Review and Meta-Analysis. Nutrients. 2020;12(6):1780. (PubMed 32549301)
44. Gonzalez DE, et al. Creatine Supplementation Dose and Duration Are Not Associated with Increased Side Effects: A Structured Review and Study-Level Dose-Response Analysis of Randomized Controlled Trials. Sports (Basel). 2026;14(4):137. (PubMed 42043069)
45. Whitt KN, et al. Cholestatic liver injury associated with whey protein and creatine supplements. Seminars in Liver Disease. 2008;28(2):226-231. (PubMed 18452122)
46. Timcheh-Hariri A, et al. Toxic hepatitis in a group of 20 male body-builders taking dietary supplements. Food and Chemical Toxicology. 2012;50(10):3826-3832. (PubMed 22809474)
47. Heincelman M, et al. Acute Lymphoblastic Leukemia in a Young Adult Presenting as Hepatitis and Acute Kidney Injury. Journal of Investigative Medicine High Impact Case Reports. 2016;4(3):2324709616665866. (PubMed 27722178)
48. LiverTox, National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. LiverTox: Clinical and Research Information on Drug-Induced Liver Injury. NCBI Bookshelf. Consultat pe 9 octombrie 2026.
49. Pettersson J, et al. Muscular exercise can cause highly pathological liver function tests in healthy men. British Journal of Clinical Pharmacology. 2008;65(2):253-259. (PubMed 17764474)
50. Antonio J, et al. Common questions and misconceptions about creatine supplementation: what does the scientific evidence really show?. Journal of the International Society of Sports Nutrition. 2021;18(1):13. (PubMed 33557850)
51. Deminice R, et al. Creatine supplementation prevents the accumulation of fat in the livers of rats fed a high-fat diet. Journal of Nutrition. 2011;141(10):1799-1804. (PubMed 21880953)
52. Deminice R, et al. Creatine supplementation prevents fatty liver in rats fed choline-deficient diet: a burden of one-carbon and fatty acid metabolism. Journal of Nutritional Biochemistry. 2015;26(4):391-397. (PubMed 25649792)
53. da Silva RP, et al. Dietary creatine supplementation lowers hepatic triacylglycerol by increasing lipoprotein secretion in rats fed high-fat diet. Journal of Nutritional Biochemistry. 2017;50:46-53. (PubMed 29031242)
54. Marinello PC, et al. Creatine supplementation protects against diet-induced non-alcoholic fatty liver but exacerbates alcoholic fatty liver. Life Sciences. 2022;310:121064. (PubMed 36220368)
55. Marinello PC, et al. Creatine supplementation exacerbates ethanol-induced hepatic damage in mice. Nutrition. 2019;66:122-130. (PubMed 31265967)
56. Ganesan M, et al. Creatine Supplementation Does Not Prevent the Development of Alcoholic Steatosis. Alcoholism: Clinical and Experimental Research. 2016;40(11):2312-2319. (PubMed 27581622)
57. Todorovic N, et al. Creatine consumption and liver disease manifestations in individuals aged 12 years and over. Food Science and Nutrition. 2023;11(2):1134-1141. (PubMed 36789045)
58. ClinicalTrials.gov, National Library of Medicine. Registrul studiilor clinice, căutare după creatină și ficat gras, 9 octombrie 2026.
59. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor.
60. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/672 al Comisiei din 7 aprilie 2017 de autorizare a unei mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, alta decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor, și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 432/2012.
61. Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, adoptată pe 27 martie 2018, raportul de evaluare EMA/HMPC/194013/2017 și addendumul EMA/HMPC/432136/2024, adoptat pe 22 ianuarie 2025.
62. Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Taraxacum officinale F.H. Wigg., radix, EMA/HMPC/475726/2020, adoptată pe 24 noiembrie 2021, și raportul de evaluare EMA/HMPC/475725/2020.
63. NHS. Jaundice.
64. NHS. Cirrhosis.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente și nu tratează, nu previn și nu vindecă boli. Nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a lua orice supliment.