Silimarina: când se ia, doză, cât timp și contraindicații

Articol publicat de mananaturii.ro. Vindem suplimente alimentare, printre care și unul cu silimarină din armurariu, deci acest text este comunicare comercială, nu conținut editorial independent. Articolul nu este sfat medical și nu înlocuiește consultul unui medic.

Etichetele cu silimarină nu scriu cifrele la fel. Unele dau miligramele de silimarină. Altele dau cantitatea de plantă folosită, de mii de miligrame. Articolul arată cum le compari și ce spun sursele oficiale despre doză, oră și durată.

Silimarina este amestecul de compuși extras din fructul de armurariu. Doza și numărul de prize diferă de la un produs la altul, deci o iei cum scrie pe eticheta ei. Nu am găsit niciun studiu care să arate că ora din zi contează. Monografia europeană cere consult medical dacă simptomele pentru care o iei țin mai mult de 2 săptămâni.

Ce este silimarina și ce legătură are cu armurariul

Armurariul (Silybum marianum) este un ciulin cu flori violet și frunze cu nervuri albe. Face parte din familia Asteraceae, ca ambrozia, mușețelul și margaretele.

Silimarina se obține din fructul lui. Pe multe etichete fructul apare ca „semințe”, pentru că arată ca o sămânță mică, maronie, cu pete. Farmacopeea Europeană cere ca fructul uscat să conțină cel puțin 1,5 % silimarină. Fructul mai conține 20-30 % ulei gras.

Mărește

Silimarina este un amestec de flavonolignani, compuși care se găsesc în coaja fructului. Raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului (EMA) dă proporțiile aproximative din tabelul de mai jos.

Proporțiile din tabel sunt pentru silimarina din fruct. În extractele standardizate din comerț, Farmacopeea Europeană admite intervale mai largi. Acolo, silibina A și B formează 40-65 % din silimarină.

Silimarină și silibină

Silibina, numită și silibinină, este componenta principală a silimarinei. În extractele standardizate, silibina formează 40-65 % din silimarină. Deci 200 mg de silimarină conțin aproximativ 80-130 mg de silibină.

Mărește

Multe prospecte scriu „silimarină exprimată ca silibină” sau „silimarină echivalent la silibină”. Cifra arată toată silimarina, măsurată ca și cum ar fi silibină. Ea nu se mai înmulțește cu nimic. Un comprimat cu „silimarină echivalent la silibină 35 mg” are deci 35 mg de silimarină, măsurată așa.

Silimarina prospect: ce scrie în prospectul medicamentului

În România se vinde și un medicament cu silimarină, Silimarină Biofarm. Prospectul lui este aprobat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și se găsește pe site-ul agenției.

Un comprimat conține silimarină echivalent la silibină 35 mg. Adulții iau 2 comprimate de 2-3 ori pe zi, timp de cel puțin 3 luni. Pentru prevenție, prospectul dă 1-2 comprimate pe zi. Medicamentul nu se recomandă copiilor sub 6 ani, din cauza formei de comprimat. Prospectul nu spune nimic despre masă.

Prospectul îl indică, alături de alt tratament, în unele boli cronice de ficat. Îl mai indică preventiv, când cineva e expus la substanțe toxice pentru ficat. Indicațiile acestea sunt ale medicamentului. Un supliment alimentar nu are voie să spună că tratează sau previne o boală.

Nu îl iau cei alergici la silibină sau la silimarină. Rar, mai ales la doze mari sau în tratamente lungi, pot apărea dureri în capul pieptului și diaree. Foarte rar apar reacții alergice. Prospectul spune că nu se cunosc interacțiuni cu alte medicamente. În sarcină și alăptare decide medicul. Dacă ai uitat o doză, o iei când îți amintești, dar nu iei o doză dublă. Cutia are 80 de comprimate și se păstrează sub 25 °C.

Un supliment alimentar nu are prospect. Doza lui zilnică e scrisă pe etichetă, împreună cu avertismentul să nu fie depășită. Doza diferă de la un produs la altul, deci nu se ia din prospectul unui medicament.

Doza zilnică de silimarină

Monografia europeană pentru fructul de armurariu (EMA/HMPC/294187/2013) dă doze pentru fiecare formă în parte. Tabelul arată șase dintre ele.

Monografia nu recomandă armurariul sub 18 ani. Nu pune o limită de durată, dar spune că, dacă simptomele țin mai mult de 2 săptămâni, trebuie consultat un medic. Tot la medic mergi dacă simptomele se agravează.

În studiile clinice, doza cea mai des folosită a fost de 140 mg de 3 ori pe zi, adică 420 mg pe zi. Câteva studii au mers până la 700 mg de 3 ori pe zi, adică 2100 mg pe zi. Într-un studiu de siguranță pe 32 de pacienți cu hepatită C, dozele de până la 2,1 g pe zi au fost bine tolerate timp de 7 zile.

Cum afli câtă silimarină primești

Cauți rândul unde scrie „silimarină” și cifra în miligrame. Dacă producătorul dă doar extractul, înmulțești cantitatea de extract cu procentul de standardizare. 250 mg de extract standardizat la 80 % înseamnă 200 mg de silimarină.

Pe unele etichete apare o cifră mare, de exemplu 9000 mg. De obicei e cantitatea de fruct din care s-a făcut extractul, scrisă ca „echivalent plantă”. Ea nu arată câtă silimarină primești. Pentru comparație folosești rândul cu silimarina, pe porția zilnică. Și aici pot apărea mici diferențe, pentru că laboratoarele măsoară silimarina cu metode diferite.

Când se ia silimarina, dimineața sau seara, înainte sau după masă

Nu am găsit niciun studiu pe oameni care să compare silimarina luată dimineața cu cea luată seara. Nu am găsit nici unul care să compare stomacul gol cu masa. Pentru afirmațiile de pe unele site-uri, că „ficatul se regenerează noaptea” sau că absorbția crește după masă, nu am găsit un studiu.

Nici textele oficiale nu spun același lucru. Monografia europeană cere ca ceaiul, pulberea și extractul cu acetonă să fie luate înainte de masă. Un produs autorizat în Belgia se ia de preferință în timpul mesei, iar unul autorizat în Croația după masă. Prospectul medicamentului din România nu pomenește masa. Până nu există un studiu care să compare, urmezi eticheta produsului.

O priză sau mai multe pe zi

Silibina se elimină repede din sânge. Într-un studiu de farmacocinetică, forma ei liberă a scăzut la jumătate în 1-3 ore, iar formele legate în 3-8 ore. Raportul EMA dă, pentru silibina totală, aproape 6 ore. Monografia și studiile împart de obicei doza în 2-4 prize pe zi. Un extract din monografie se ia totuși o singură dată pe zi, la fel ca multe suplimente. Nu am găsit un studiu care să compare o priză pe zi cu trei prize pe zi pe rezultate clinice.

Cât timp se ia silimarina

Monografia europeană nu dă o durată maximă. Cere doar ca, după 2 săptămâni cu aceleași simptome, să mergi la medic. Prospectul medicamentului din România spune cel puțin 3 luni.

În studii, silimarina s-a dat de la 4 săptămâni până la câțiva ani. Studiul din 1998 a durat 2 ani, iar cel din 1989 a urmărit oamenii în medie 41 de luni. Datele de siguranță pe termen lung vin mai ales din aceste studii. În ele, efectele adverse nu au fost mai dese decât cu placebo.

Nicio sursă oficială nu cere o pauză între cure și nu spune de câte ori pe an se ia silimarina. Sfatul cu „2-3 cure pe an” de pe unele site-uri nu l-am găsit într-un studiu.

La ce ajută silimarina și ce arată studiile

Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște pentru fructul de armurariu doar o utilizare tradițională. Textul monografiei spune „ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, a senzației de plin și a indigestiei și susținerea funcției ficatului, după ce un medic a exclus afecțiunile grave”. Agenția nu a acceptat o utilizare bine stabilită, pe motiv că datele științifice nu sunt coerente între ele.

Cele mai multe studii recente au fost făcute pe oameni cu ficat gras (steatoză hepatică asociată disfuncției metabolice). În 2025, o analiză Cochrane a adunat 17 studii randomizate, cu 2069 de participanți. Silimarina simplă ar putea scădea transaminaza ALT, față de placebo sau lipsa tratamentului, cu 7,21 U/L în medie, în 6 studii cu 409 participanți. Autorii au notat certitudinea acestui rezultat ca foarte scăzută. Silimarina legată de alte substanțe, ca fosfatidilcolina sau vitamina E, nu a arătat un efect clar. Niciun studiu nu a raportat mortalitatea sau calitatea vieții.

Studiile care au verificat ficatul prin biopsie nu au găsit un efect pe rezultatul principal. În studiul din Malaezia (Wah Kheong, 2017), 99 de oameni cu steatohepatită au primit 700 mg de 3 ori pe zi sau placebo, timp de 48 de săptămâni. Scorul de activitate al bolii a scăzut cu cel puțin 30 % la 32,7 % dintre cei cu silimarină și la 26,0 % dintre cei cu placebo. Diferența putea fi întâmplătoare. Fibroza a scăzut cu cel puțin un stadiu la 22,4 % dintre cei cu silimarină și la 6,0 % dintre cei cu placebo. Autorii spun că acest rezultat trebuie confirmat.

În studiul american al lui Navarro (2019), 78 de oameni au primit 420 mg, 700 mg sau placebo, de 3 ori pe zi, aproape un an. Scorul bolii s-a îmbunătățit cu cel puțin 2 puncte la 19 % (420 mg), 15 % (700 mg) și 12 % (placebo), fără diferență între grupuri. Acolo, fibroza s-a îmbunătățit cel mai mult în grupul cu placebo.

O meta-analiză din 2025, cu 55 de studii și 3545 de pacienți, a găsit scăderi ale transaminazelor AST și ALT. După corecția pentru studiile care probabil nu au fost publicate, niciuna dintre scăderi nu a mai fost sigură. În bolile de ficat legate de alcool și în cele produse de medicamente, analiza nu a găsit un efect.

Pentru ciroză, rezultatele sunt contradictorii. Un studiu din 1989 pe 170 de pacienți, cu 140 mg de 3 ori pe zi, a raportat supraviețuire la 4 ani de 58 % cu silimarină și 39 % cu placebo. Grupurile nu erau însă echilibrate de la început. Un studiu din 1998 pe 200 de pacienți cu ciroză alcoolică, cu 150 mg de 3 ori pe zi timp de 2 ani, nu a găsit nicio diferență de supraviețuire. Analiza Cochrane din 2007 pentru bolile de ficat legate de alcool și de hepatitele B și C, cu 18 studii și 1088 de pacienți, nu a găsit o scădere a mortalității totale. Decesele din cauza ficatului au scăzut când s-au pus la un loc toate studiile, dar nu și în studiile de calitate bună. La hepatita C, un studiu din 2012 pe 154 de pacienți nu a găsit niciun efect al dozelor de 420 și 700 mg de 3 ori pe zi.

În Uniunea Europeană, cererile de mențiuni de sănătate pentru armurariu sunt încă în așteptare la Comisia Europeană, ca la majoritatea plantelor. Evaluarea lor a fost suspendată, deci nu s-a dat nici o aprobare, nici o respingere.

În 2024, Agenția Europeană a Medicamentului a revăzut datele noi despre armurariu și a hotărât că monografia nu trebuie schimbată.

Efecte adverse și contraindicații

Monografia europeană enumeră ca posibile efecte adverse gura uscată, greața, stomacul deranjat, iritația gastrică, diareea și durerea de cap. Pot apărea și reacții alergice: iritații ale pielii, urticarie, mâncărimi, astm și anafilaxie. Frecvența lor nu este cunoscută.

În studiile clinice, silimarina a fost bine tolerată. Analiza Cochrane din 2025 nu a găsit mai multe efecte adverse grave decât la placebo. În studiul din 2012 cu 420 și 700 mg de 3 ori pe zi, simptomele digestive au apărut la 12 % dintre cei cu silimarină și la 5 % dintre cei cu placebo. Autorii au considerat efectele adverse comparabile cu cele de la placebo. LiverTox, baza de date a Institutelor Naționale de Sănătate din SUA, notează că armurariul nu a fost implicat în leziuni ale ficatului.

Cine nu ar trebui să ia silimarină

• Cei alergici la armurariu sau la alte plante din familia Asteraceae: ambrozie, mușețel, pelin, crizantemă, gălbenele, margarete. Este singura contraindicație din monografie.
• Copiii și adolescenții sub 18 ani, pentru care monografia nu recomandă armurariul.
• Femeile însărcinate sau care alăptează, pentru că siguranța nu a fost stabilită.

Dacă pielea sau albul ochilor se îngălbenesc, ori dacă urina sau scaunul își schimbă culoarea, mergi imediat la medic. Monografia europeană cere asta explicit.

Silimarina și medicamentele

Monografia europeană nu raportează interacțiuni. Studiile pe oameni au găsit puține efecte.

• La 12 bărbați care au luat 140 mg de 3 ori pe zi timp de 14 zile, silimarina a redus transformarea losartanului, un medicament pentru tensiune, în forma lui activă.
• La 8 bărbați, aceeași doză nu a schimbat nivelul de rosuvastatină, un medicament pentru colesterol.
• La 9 voluntari, silimarina nu a influențat semnificativ enzimele ficatului care prelucrează cele mai multe medicamente (CYP1A2, 2C9, 2D6 și 3A4).
• Pentru warfarină, un articol din 2020 descrie primul caz la om. INR-ul a crescut de la 2,64 la 4,12 după un supliment cu armurariu și a revenit după oprire.

Dacă iei un tratament de lungă durată, întreabă medicul înainte să începi. Mai multe detalii despre interacțiuni găsești în articolul nostru despre suplimentele pentru ficat.

Silimarina și alcoolul

Nu am găsit niciun studiu care să arate o interacțiune între silimarină și alcool. Nu am găsit nici dovezi că silimarina ar preveni mahmureala. O analiză din 2021 a 82 de produse vândute „contra mahmurelii” nu a găsit, pentru niciunul, studii publicate pe oameni.

Studiile nu arată că silimarina protejează ficatul de alcool. Studiul din 1998 pe ciroza alcoolică nu a găsit nicio diferență de supraviețuire, iar meta-analiza din 2025 nu a găsit un efect în bolile de ficat legate de alcool. Nu am găsit nici un studiu despre silimarina luată înainte sau după băut.

Ceai de armurariu, semințe sau capsule

Ceaiul se face din fructul zdrobit, 3-5 g în 100 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi, înainte de masă, după monografia europeană. Silimarina se dizolvă însă greu în apă. Într-un studiu de laborator, după 210 minute în apă clocotită, din silibină a ieșit cam 30 % din cât scoate alcoolul. Din silicristină a ieșit în schimb mai mult decât cu alcool. Un ceai făcut acasă stă însă câteva minute, nu 3 ore și jumătate.

Mărește

3-5 g de fruct cu 1,5-3 % silimarină conțin în plantă 45-150 mg de silimarină. Nu am găsit un studiu care să măsoare cât trece din ea în cană la un ceai făcut acasă. La un extract standardizat, cantitatea este scrisă pe etichetă.

Semințele se pot și măcina. Monografia dă pentru pulbere 300-600 mg de 2-3 ori pe zi, înainte de masă, cel mult 1800 mg pe zi. La 1,5-3 % silimarină, 600 mg de pulbere au 9-18 mg de silimarină. Au fost raportate și cazuri rare de alergie severă după semințe sau după ceai de armurariu.

Silimarina lipozomală, fitozomi și colină

Pentru că silimarina se absoarbe slab, producătorii au creat forme noi. Fitozomul leagă silibina de fosfatidilcolină, o grăsime din lecitină. Într-un studiu pe 9 pacienți cărora li se scosese vezica biliară, în bilă a ajuns 11 % din doză cu fitozom, față de 3 % cu silimarina obișnuită. Totuși, în analiza Cochrane din 2025, silimarina legată de alte substanțe nu a arătat un efect clar pe transaminaze.

Pentru silimarina lipozomală am găsit doar studii pe animale și în eprubetă, niciunul pe oameni.

Colina are o mențiune de sănătate autorizată în UE: „Colina contribuie la menținerea funcției normale a ficatului”. Mențiunea se poate folosi doar dacă produsul are cel puțin 82,5 mg de colină la 100 g, la 100 ml sau pe porție. Nu am găsit niciun studiu care să arate un efect al combinației dintre colină și silimarină.

Ce conține D-Tox Ficat

D-Tox Ficat este suplimentul nostru cu silimarină. Tabelul arată ce scrie pe eticheta lui, pentru o capsulă.

Extractul de armurariu este standardizat la 80 %, deci o capsulă aduce 200 mg de silimarină. Recomandarea noastră este o capsulă pe zi, la masă, și câte două pe zi în primele 1-2 săptămâni. Un borcan are 120 de capsule vegetale și ajunge pentru cel puțin 90 de zile. Produsul este vegan. Niciun studiu din acest articol nu a testat D-Tox Ficat.

Toate cele trei plante din D-Tox Ficat fac parte din familia Asteraceae. Plantele acestea nu sunt pe lista alergenilor care se declară obligatoriu pe etichetă. Cine e alergic la plantele din această familie, de exemplu la ambrozie, mușețel sau margarete, nu ia produsul.

D-Tox Ficat intră și în pachete, lângă alte produse. Pachetul Detox Plus îl pune alături de Microflora+ și de uleiul de chimen negru Black Seed Elixir, iar Pachetul Detox alături de Microflora+.

Bibliografie

• Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Silybi mariani fructus, EMA/HMPC/294187/2013, raportul de evaluare EMA/HMPC/294188/2013, 5 iunie 2018, și addendumul EMA/HMPC/509451/2023, publicat pe 5 martie 2024.
• Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prospectul medicamentului Silimarină Biofarm, autorizația de punere pe piață 1991/2009/01.
• Wang C, et al. Silymarin for adults with metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2025. (PubMed 40552569)
• Wah Kheong C, Nik Mustapha NR, Mahadeva S. A Randomized Trial of Silymarin for the Treatment of Nonalcoholic Steatohepatitis. Clinical Gastroenterology and Hepatology. 2017. (PubMed 28419855)
• Navarro VJ, et al. Silymarin in non-cirrhotics with non-alcoholic steatohepatitis: A randomized, double-blind, placebo controlled trial. PLOS ONE. 2019. (PubMed 31536511)
• Shahsavari K, et al. Are alterations needed in Silybum marianum (Silymarin) administration practices? A novel outlook and meta-analysis on randomized trials targeting liver injury. BMC Complementary Medicine and Therapies. 2025. (PubMed 40221681)
• Ferenci P, et al. Randomized controlled trial of silymarin treatment in patients with cirrhosis of the liver. Journal of Hepatology. 1989. (PubMed 2671116)
• Parés A, et al. Effects of silymarin in alcoholic patients with cirrhosis of the liver: results of a controlled, double-blind, randomized and multicenter trial. Journal of Hepatology. 1998. (PubMed 9566830)
• Rambaldi A, Jacobs BP, Gluud C. Milk thistle for alcoholic and/or hepatitis B or C virus liver diseases. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2007. (PubMed 17943794)
• Fried MW, et al. Effect of silymarin (milk thistle) on liver disease in patients with chronic hepatitis C unsuccessfully treated with interferon therapy: a randomized controlled trial. JAMA. 2012. (PubMed 22797645)
• Hawke RL, et al. Silymarin ascending multiple oral dosing phase I study in noncirrhotic patients with chronic hepatitis C. Journal of Clinical Pharmacology. 2010. (PubMed 19841158)
• Wen Z, et al. Pharmacokinetics and metabolic profile of free, conjugated, and total silymarin flavonolignans in human plasma after oral administration of milk thistle extract. Drug Metabolism and Disposition. 2008. (PubMed 17913795)
• Han Y, et al. Effect of silymarin on the pharmacokinetics of losartan and its active metabolite E-3174 in healthy Chinese volunteers. European Journal of Clinical Pharmacology. 2009. (PubMed 19221727)
• Deng JW, et al. Effect of silymarin supplement on the pharmacokinetics of rosuvastatin. Pharmaceutical Research. 2008. (PubMed 18236139)
• Kawaguchi-Suzuki M, et al. The effects of milk thistle (Silybum marianum) on human cytochrome P450 activity. Drug Metabolism and Disposition. 2014. (PubMed 25028567)
• Lash DB, Ward S. CYP2C9-mediated warfarin and milk thistle interaction. Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics. 2020. (PubMed 31633199)
• Barreto JF, Wallace SN, Carrier DJ, Clausen EC. Extraction of nutraceuticals from milk thistle: I. Hot water extraction. Applied Biochemistry and Biotechnology. 2003. (PubMed 12721425)
• Schandalik R, et al. Pharmacokinetics of silybin in bile following administration of silipide and silymarin in cholecystectomy patients. Arzneimittelforschung. 1992. (PubMed 1329780)
• Verster JC, et al. Unknown safety and efficacy of alcohol hangover treatments puts consumers at risk. Addictive Behaviors. 2021. (PubMed 34225031)
• LiverTox, National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, capitolul Milk Thistle, actualizat pe 21 ianuarie 2020.
• Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012, considerentele 10 și 11 și anexa (mențiunea pentru colină).

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente și nu tratează, nu previn și nu vindecă boli. Nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a lua orice supliment.