Anghinarea: beneficii, ceai, pastile și contraindicații

Articol publicat de mananaturii.ro. Vindem suplimente alimentare, printre care și unul cu extract din frunze de anghinare, deci acest text este comunicare comercială, nu conținut editorial independent. Articolul nu este sfat medical și nu înlocuiește consultul unui medic.

Anghinarea se folosește în două feluri. Capitulul, adică floarea încă nedeschisă, se gătește ca legumă. Frunzele mari ale plantei se folosesc pentru ceai, capsule și comprimate.

Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște pentru frunza de anghinare o singură utilizare, cea tradițională, pentru senzația de plin, balonarea și gazele. Studiile despre colesterol și ficat au arătat unele scăderi, dar au fost studii mici și scurte. Nu trebuie să o ia cei alergici la plantele din familia Asteraceae și nici cei cu probleme ale căilor biliare sau ale ficatului.

Ce este anghinarea

Anghinarea (Cynara cardunculus, numită în cărțile mai vechi Cynara scolymus) este o plantă mare, cu frunze argintii, adânc crestate. Face parte din familia Asteraceae, la fel ca armurariul, păpădia, mușețelul și floarea-soarelui.

La piață, sub numele de anghinare, cumpărăm capitulul, un boboc mare de floare, de 8-15 cm. Dacă nu este cules, se deschide într-o floare violet. Din el se mănâncă inima, aflată la bază, și baza cărnoasă a bracteelor. Bracteele sunt frunzele solzoase de pe margine. Puful din mijloc nu se mănâncă.

Mărește

Frunzele cresc la baza plantei și sunt amare. Aproape toate studiile clinice despre anghinare au folosit extract din frunze, nu leguma.

Anghinarea este o plantă cultivată. O rudă a ei, cardonul sălbatic, crește liber în jurul Mării Mediterane.

Anghinarea de Ierusalim nu este anghinare

„Anghinarea de Ierusalim” este topinamburul (Helianthus tuberosus), o rudă a florii-soarelui. Din el se mănâncă tuberculii din pământ. Este tot din familia Asteraceae, dar este altă plantă decât anghinarea din acest articol.

Ce conține frunza și ce conține inima

Raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului (EMA) enumeră acești compuși în frunza de anghinare.

• acizi fenolici, până la 2 %: acidul cafeic, acidul clorogenic și cinarina;
• flavonoide, 0,1-2 %, mai ales compuși ai luteolinei;
• lactone amare, în jur de 0,4 %, din care cea mai mare parte este cinaropicrina;
• fitosteroli, taninuri, zaharuri și inulină.

Farmacopeea Europeană cere ca frunza uscată folosită în medicamente să aibă cel puțin 0,8 % acid clorogenic.

Mărește

Ce este cinarina

Cinarina este acidul 1,3-dicafeoilchinic, cu formula C25H24O12 și masa moleculară 516,4 g/mol. Cele mai multe etichete trec cantitatea de cinarină, de exemplu „din care cinarină 5 mg”.

În capitulul crud se găsește mai ales un compus înrudit, acidul 1,5-dicafeoilchinic. Un studiu din 2004 a arătat că, atunci când se face suc de anghinare, o parte din acest acid se transformă în cinarină. Pentru frunze nu am găsit un studiu care să fi măsurat același lucru.

Cinarina nu ajunge neschimbată în sânge. După ce voluntarii au luat extract din frunze, în sângele și urina lor s-au găsit doar produse de transformare, ca acidul cafeic și acidul ferulic.

De ce este amară frunza

Cam 80 % din gustul amar vine de la cinaropicrină. Ea se adună în perișorii de pe frunze. În bractee nu a fost găsită. În inima capitulului există, dar scade pe măsură ce floarea crește. De aceea ceaiul din frunze este mult mai amar decât leguma.

Anghinarea: valori nutriționale

Tabelul arată valorile din baza de date a Departamentului Agriculturii din SUA (USDA), pentru 100 g de anghinare. Valorile sunt pentru toată partea care se mănâncă din capitul, cu tot cu inima.

USDA socotește o porție de o anghinare medie la 128 g, cu cam 6,9 g de fibre. Unele site-uri scriu că anghinarea conține vitamina B12, dar în tabelul USDA valoarea este 0.

O parte din fibrele din capitul este inulină. Un studiu din 2010 dă, ca valori cunoscute, 5-7 g de inulină la 100 g de anghinare proaspătă. Un studiu din 2023, pe opt genotipuri de anghinare din Italia, a găsit 2,25-5,12 g. Inulina scade dacă anghinarea stă la cald, neambalată. Frunza are și ea inulină, dar extractele din frunze nu se vând pentru ea.

Anghinare beneficii: ce arată studiile

EMA are din 2011 o monografie pentru frunza de anghinare, revizuită în 2018 (EMA/HMPC/194014/2017). Ea recunoaște o singură utilizare, ameliorarea simptomelor unor tulburări digestive, cum ar fi senzația de plin, balonarea și gazele. Utilizarea este tradițională, adică se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice solide.

Agenția nu a acceptat o utilizare „bine stabilită”. În rezumatul pentru public scrie că studiile au fost mici, scurte și prost organizate, așa că nu s-au putut trage concluzii ferme. În ianuarie 2025, EMA a găsit 187 de lucrări noi, le-a ales pe cele mai relevante 56 și a hotărât că monografia nu trebuie schimbată.

Digestia și senzația de plin

Studiul lui Holtmann, din 2003, a comparat extractul cu placebo. Au participat 247 de adulți cu dispepsie funcțională, adică disconfort în partea de sus a burții fără o cauză găsită la analize. Timp de 6 săptămâni, jumătate au luat de 3 ori pe zi câte 640 mg de extract din frunze, adică 1920 mg pe zi, iar ceilalți au luat placebo. Simptomele s-au ameliorat mai mult cu extract (8,3 față de 6,7 puncte pe scala studiului), iar calitatea vieții a crescut și ea mai mult.

O analiză Cochrane din 2023 a adunat studiile cu plante pentru aceste simptome. Pentru anghinarea luată fără alte plante, a găsit doar acest studiu. Autorii au apreciat că rezultatul lui este puțin sigur.

Studiul lui Marakis (2002) nu a avut placebo. Din 516 adulți care l-au început, 454 l-au terminat. Au luat 320 sau 640 mg pe zi, timp de 2 luni. Simptomele au scăzut cu 40 % în ambele grupuri, fără diferență între doze. Fără placebo nu se poate ști cât din scădere a venit de la extract.

Un studiu din 2015, pe 126 de oameni, a comparat cu placebo anghinarea luată împreună cu ghimbir. După 14 zile, cei cu extract aveau simptome mai ușoare decât cei cu placebo. Până la 4 săptămâni, diferența nu a mai crescut. Trei dintre autori lucrau la firma care produce extractul.

Anghinarea și bila

Un studiu pilot din 1994, pe 20 de bărbați, a dat o singură doză de 1,92 g de extract direct în duoden, prima parte a intestinului, printr-o sondă. Secreția de bilă a crescut mai mult decât cu placebo, cel mai mult la o oră după doză. Pe baza acestui studiu, EMA a păstrat în 2018 problemele căilor biliare la contraindicații.

Monografia nu are o indicație pentru „bila leneșă”, cum îi spun mulți. Problemele căilor biliare care cer supravegherea medicului sunt pe lista de contraindicații.

Colonul iritabil

Pentru sindromul de colon iritabil există două analize, din 2001 și 2004, făcute pe subgrupuri din studii fără placebo. Simptomele au scăzut după 6 săptămâni, respectiv 2 luni. Autorii au cerut un studiu cu grup de control, care nu a mai fost făcut. EMA spune că acest sindrom nu este o indicație aprobată.

Anghinarea și colesterolul

Pe colesterol, rezultatele diferă de la un studiu la altul.

• Englisch (2000): 143 de adulți cu colesterolul total peste 280 mg/dL au luat 1800 mg de extract pe zi, timp de 6 săptămâni. Colesterolul total a scăzut cu 18,5 %, față de 8,6 % cu placebo, iar LDL cu 22,9 %, față de 6,3 %. Primul autor lucra la firma care vindea produsul testat.
• Petrowicz (1997): 44 de voluntari sănătoși, cu colesterolul aproape normal, au luat 1920 mg pe zi, timp de 12 săptămâni. În grupul întreg, colesterolul nu a scăzut mai mult decât cu placebo.
• Bundy (2008): 75 de adulți cu colesterolul ușor sau moderat crescut au luat 1280 mg pe zi, timp de 12 săptămâni. Colesterolul total a scăzut cu 4,2 %, iar cu placebo a crescut cu 1,9 %. La LDL, HDL și trigliceride nu a fost nicio diferență față de placebo.

Analiza Cochrane din 2013 a găsit trei studii randomizate, cu 262 de participanți. Concluzia ei a fost că extractul pare să aibă potențial, dar dovezile nu sunt încă convingătoare. În 2016, Cochrane a retras analiza, pentru că subiectul fusese trecut la prioritate scăzută. Retragerea nu a avut legătură cu vreo greșeală.

O meta-analiză din 2018 a adunat 9 studii randomizate, cu 702 participanți. În medie, colesterolul total a scăzut cu 17,6 mg/dL, LDL cu 14,9 mg/dL, iar trigliceridele cu 9,2 mg/dL. HDL, colesterolul „bun”, nu s-a schimbat semnificativ. LDL a scăzut mai mult la cei care îl aveau mai mare la început. O meta-analiză din 2025 a găsit scăderi mai mici la colesterolul total și la LDL, dar o scădere mai mare la trigliceride, de 12,9 mg/dL. Nici ea nu a găsit un efect asupra HDL.

EMA a notat în 2018 că, pentru colesterol, mai sunt necesare studii riguroase. Unele site-uri scriu că anghinarea crește colesterolul bun. Un studiu din 2013, pe 92 de oameni, a găsit asta, dar trei dintre autori lucrau la firma care produce extractul. Meta-analizele nu au confirmat efectul, nici cea din 2021, cu 14 studii.

Anghinarea și ficatul

Studiile pe ficat au fost făcute mai ales în Iran, pe grupuri mici. În studiul lui Rangboo (2016) au participat 60 de oameni cu ficat gras și transaminaze crescute. Diagnosticul s-a pus prin analize și ecografie, fără biopsie. Timp de 2 luni, jumătate au luat 2700 mg de extract pe zi, iar ceilalți placebo. Transaminaza ALT a scăzut de la 81,8 la 38,4 U/L cu extract și de la 74,1 la 64,1 U/L cu placebo. Ambele grupuri au primit și sfaturi de dietă și mișcare. Autorii spun că studiul a fost prea mic pentru concluzii sigure.

Într-un studiu pilot din 2018, 100 de oameni cu ficat gras la ecografie au luat 600 mg pe zi sau placebo, timp de 2 luni. Au terminat studiul 90 dintre ei. ALT și AST au scăzut mai mult cu extract, iar ficatul a apărut mai mic la ecografie.

Meta-analizele despre transaminaze, cu 5-8 studii fiecare, au găsit scăderi ale ALT, iar trei dintre ele și ale AST. Cea din 2025 a găsit o scădere medie a ALT de 8,5 U/L, dar pentru AST rezultatul ei nu a fost sigur. În 2018, EMA a scris că efectele de protecție a ficatului se văzuseră doar în eprubetă și la șobolani, nu în studii clinice. La revizuirea din 2025, datele noi nu au schimbat monografia.

Glicemia și tensiunea

Două meta-analize despre glicemie au găsit rezultate opuse. Cea din 2020, cu 9 studii, a găsit o scădere mică a glicemiei pe nemâncate, de 5,3 mg/dL, dar fără efect asupra insulinei și a hemoglobinei glicate. Cea din 2025 a găsit invers, un efect asupra insulinei, dar niciunul asupra glicemiei și a hemoglobinei glicate.

Pentru tensiune, o meta-analiză din 2021, cu 8 studii, nu a găsit o scădere semnificativă, nici a tensiunii maxime, nici a celei minime. Numai la cei care aveau deja tensiunea mare s-a văzut o scădere, de câțiva mmHg. O meta-analiză din 2022, cu 7 studii și 472 de oameni, a găsit scăderi mici, de 2 mmHg la tensiunea maximă și de 1,5 mmHg la cea minimă. Meta-analiza din 2025 a găsit scăderi asemănătoare, de 2,5 mmHg și de 1,5 mmHg.

Mahmureala

În 2003, într-un studiu publicat în revista medicală canadiană CMAJ, 15 voluntari au luat câte 960 mg de extract înainte și după ce au băut alcool, iar în altă seară au luat placebo. Ordinea serilor a fost trasă la sorți, cu o săptămână de pauză între ele. Niciun simptom al mahmurelii nu a diferit între extract și placebo.

Ajută anghinarea la slăbit?

Nu am găsit un studiu cu anghinare singură făcut în primul rând ca să vadă dacă ajută la slăbit. Meta-analiza din 2025 a găsit că circumferința taliei a scăzut cu 1,2 cm, iar indicele de masă corporală cu 0,5 kg/m². Greutatea nu s-a schimbat semnificativ. O meta-analiză din 2021, cu 10 studii, a găsit tot o talie mai mică, cu 1,1 cm, fără schimbare la greutate și la indicele de masă corporală. Monografia europeană nu are o indicație pentru slăbit. În 2007 a fost publicat cazul unei femei de 24 de ani care a luat fiole cu anghinare ca să slăbească. ALT a ajuns de 40 de ori, iar AST de 48 de ori peste normal. Valorile s-au îmbunătățit în 3 săptămâni după ce a oprit fiolele.

Ce spune Uniunea Europeană

O mențiune de sănătate este fraza despre efect pe care producătorul are voie să o scrie pe ambalaj. Pentru anghinare s-au cerut mențiuni despre digestie, colesterol, ficat și greutate. Ca aproape toate cererile pentru plante, ele așteaptă la Comisia Europeană din 2010. Nu au fost nici aprobate, nici respinse.

Singura mențiune autorizată în care apare anghinarea este în Regulamentul (UE) 2023/648. Ea privește o combinație de opt ingrediente, printre care drojdia roșie de orez, usturoiul și extractul de frunze de anghinare, pentru scăderea colesterolului LDL. Doar firma franceză care a cerut-o are voie să o folosească, timp de 5 ani de la autorizarea din aprilie 2023. Pentru anghinarea luată singură nu există nicio mențiune autorizată.

În România, atât frunza, cât și capitulul de anghinare sunt pe lista plantelor admise în suplimentele alimentare. Ultima variantă a listei, făcută de Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Agriculturii, poartă data de 20 ianuarie 2026.

Ceaiul de anghinare: cum se prepară și cât se bea

Ceaiul se face din frunze uscate și mărunțite, nu din capitul. Pentru adulți și pentru copiii de peste 12 ani, monografia europeană dă două variante.

Mărește

În total, se folosesc 3-6 g de frunze pe zi. Monografia nu spune cât stă ceaiul la infuzat. Pentru ceaiurile la care timpul nu este precizat, instrucțiunile EMA spun 5-15 minute, cu cana acoperită.

Pe multe site-uri scrie „2-3 căni pe zi”, fără gramaj. La 3 g pe cană, trei căni înseamnă 9 g, peste maximul de 6 g din monografie. La ceaiul la plic, gramajul unui plic este scris pe cutie. Cu el afli câte plicuri fac 3-6 g.

Cât timp se bea ceaiul de anghinare

Monografia nu dă o durată maximă. Spune doar că, dacă simptomele țin mai mult de 2 săptămâni, trebuie să mergi la medic. Nu am găsit o sursă oficială care să ceară „cure” de o anumită lungime sau pauze între ele.

Seara, dimineața, înainte sau după masă

Monografia nu spune la ce oră și nici dacă ceaiul se bea înainte sau după masă. Nu am găsit un studiu care să compare aceste variante. Studiile despre digestie au folosit scheme diferite. În cel mai mare, extractul s-a luat de 3 ori pe zi, iar în altul înainte de prânz și de cină.

Anghinare pastile, capsule și extract

Monografia europeană dă doze pentru mai multe feluri de extract. Toate sunt pentru adulți și copii de peste 12 ani.

Cifra de tipul „4-6:1” se numește raport plantă-extract și arată câte kilograme de plantă s-au folosit pentru 1 kg de extract. Pe eticheta unui supliment mai poți găsi un procent de standardizare, de exemplu cât acid clorogenic, câți acizi cafeoilchinici sau câtă cinarină are extractul. Fără raport și fără procent nu poți compara două produse.

În raportul EMA, România nu apare printre țările în care se vând medicamente tradiționale din frunză de anghinare. Suplimentele alimentare nu au prospect. Doza zilnică este scrisă pe etichetă, împreună cu avertismentul să nu fie depășită.

Când se iau pastilele de anghinare

Le iei cum scrie pe etichetă. Ca la ceai, nici aici nu am găsit un studiu despre oră sau despre masă. Dacă simptomele pentru care le iei țin mai mult de 2 săptămâni, mergi la medic.

Fiole și tinctură de anghinare

Fiolele și tinctura sunt extracte lichide. Singurul extract cu alcool din monografia europeană este extractul moale, făcut cu alcool 20 %. Pentru celelalte forme lichide, cantitatea de plantă și de alcool o afli doar de pe etichetă. Cazul din 2007, de la partea despre slăbit, a fost tot cu un produs în fiole.

Contraindicații și efecte adverse

Monografia europeană are două contraindicații.

• alergia la anghinare sau la alte plante din familia Asteraceae, de exemplu ambrozia, mușețelul, pelinul, gălbenelele sau margaretele;
• blocarea căilor biliare, inflamația lor (colangita), bolile de ficat, pietrele la fiere și orice altă problemă a căilor biliare care cere supravegherea medicului.

Monografia nu recomandă anghinarea copiilor sub 12 ani, pentru că nu există date. Nu o recomandă nici în sarcină și alăptare, pentru că siguranța nu a fost stabilită.

Ca efecte adverse, monografia enumeră diaree ușoară cu crampe, greață, disconfort în capul pieptului și arsuri la stomac, plus reacții alergice. Nu se știe cât de des apar. Nu a fost raportat niciun caz de supradoză.

Alergia la anghinare

Alergia apare mai ales la cei care lucrează zilnic cu planta. În Franța, între 2001 și 2018, au fost confirmate 10 cazuri la oameni care lucrau cu anghinare. Patru erau fermieri, trei lucrau în industria alimentară, iar ceilalți erau un grădinar, un casier și un vânzător. Cei mai mulți, 7 din 10, au avut o alergie a pielii acolo unde au atins planta. Un caz din 2005 descrie o femeie alergică la anghinare care a făcut o reacție gravă după ce a mâncat produse cu inulină adăugată.

Anghinarea și medicamentele

Monografia europeană nu raportează nicio interacțiune. În PubMed nu am găsit niciun caz publicat de interacțiune între anghinare și warfarină sau alte anticoagulante. Am găsit însă un caz din Portugalia, publicat în 2018. Un bărbat în vârstă, cu diabet și tensiune mare, lua mai multe medicamente, printre care metformin, gliclazidă, enalapril, amlodipină, aspirină și colchicină. După ce a băut cam 1,5 l de ceai de anghinare, a făcut anemie severă, dureri musculare și o problemă cu scurgerea bilei. S-a vindecat complet, iar autorii au considerat o interacțiune între anghinare și medicamente drept o posibilitate puternică. Separat, un studiu pe șobolani din 2023 a găsit că extractul din frunze a scăzut absorbția rosuvastatinei, un medicament pentru colesterol. Acest efect nu a fost verificat la oameni.

Dacă iei un tratament de lungă durată, întreabă medicul înainte să începi orice supliment din plante.

Anghinarea în bucătărie

La cumpărare alegi capitule grele pentru mărimea lor, cu bractee strânse. Acasă le ții la rece, ca să nu piardă din inulină.

Înainte de gătit tai vârfurile bracteelor și coada. Anghinarea se fierbe sau se coace până când o bractee din mijloc se desprinde ușor. Se mănâncă baza cărnoasă a fiecărei bractee și apoi inima, după ce scoți puful din mijloc.

Anghinarea la borcan, marinată sau în ulei, este de obicei inimă de anghinare. I se adaugă sare și uneori oțet sau ulei, deci valorile ei sunt altele decât cele din tabelul de mai sus. Sodiul și grăsimile le citești pe etichetă.

Anghinare, armurariu sau silimarină

Anghinarea și armurariul sunt plante diferite, deși sunt din aceeași familie și apar des împreună în suplimente. Silimarina vine din semințele de armurariu, care botanic sunt fructe. Unele site-uri scriu că o conține și anghinarea, dar nu este adevărat.

Cele două plante au și monografii europene diferite. Pentru anghinare, problemele căilor biliare și bolile de ficat sunt contraindicații. Pentru armurariu, singura contraindicație din monografie este alergia. Despre silimarină am scris separat, în articolul despre doza de silimarină, când se ia și cât timp. Despre păpădie, o altă plantă din aceeași familie, găsești articolul despre ceaiul și siropul de păpădie.

Anghinarea din D-Tox Ficat

D-Tox Ficat este suplimentul nostru care conține extract uscat din frunze de anghinare, alături de armurariu și păpădie. Tabelul arată ce scrie pe eticheta lui, pentru o capsulă.

În primele 1-2 săptămâni recomandăm două capsule pe zi, apoi una pe zi, la masă. Un borcan are 120 de capsule vegetale. Produsul este vegan. Niciun studiu din acest articol nu a testat D-Tox Ficat.

Toate cele trei plante din D-Tox Ficat fac parte din familia Asteraceae, deci cine e alergic la plantele din această familie nu trebuie să ia produsul. Contraindicațiile din monografia frunzei de anghinare, de mai sus, se aplică și aici. Produsul nu este pentru copii și tineri sub 18 ani, pentru că monografia europeană a armurariului nu are date pentru această vârstă. Dacă ești însărcinată, alăptezi sau urmezi un tratament, întreabă medicul înainte.

D-Tox Ficat intră și în pachete. Pachetul Detox Plus conține D-Tox Ficat, Microflora+ și uleiul de chimen negru Black Seed Elixir. Pachetul Detox conține D-Tox Ficat și Microflora+.

Bibliografie

• Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, adoptată pe 27 martie 2018, raportul de evaluare EMA/HMPC/194013/2017, rezumatul pentru public EMA/268161/2018 și addendumul EMA/HMPC/432136/2024, adoptat pe 22 ianuarie 2025.
• Agenția Europeană a Medicamentului, modelul de instrucțiuni pentru prepararea ceaiurilor din plante, EMA/HMPC/30603/2012, 2016.
• Holtmann G, et al. Efficacy of artichoke leaf extract in the treatment of patients with functional dyspepsia: a six-week placebo-controlled, double-blind, multicentre trial. Alimentary Pharmacology and Therapeutics. 2003. (PubMed 14653829)
• Báez G, et al. Non-Chinese herbal medicines for functional dyspepsia. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2023. (PubMed 37323050)
• Marakis G, et al. Artichoke leaf extract reduces mild dyspepsia in an open study. Phytomedicine. 2002. (PubMed 12587688)
• Giacosa A, et al. The Effect of Ginger (Zingiber officinalis) and Artichoke (Cynara cardunculus) Extract Supplementation on Functional Dyspepsia: A Randomised, Double-Blind, and Placebo-Controlled Clinical Trial. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine. 2015. (PubMed 25954317)
• Kirchhoff R, et al. Increase in choleresis by means of artichoke extract. Phytomedicine. 1994. (PubMed 23195882)
• Walker AF, Middleton RW, Petrowicz O. Artichoke leaf extract reduces symptoms of irritable bowel syndrome in a post-marketing surveillance study. Phytotherapy Research. 2001. (PubMed 11180525)
• Bundy R, et al. Artichoke leaf extract reduces symptoms of irritable bowel syndrome and improves quality of life in otherwise healthy volunteers suffering from concomitant dyspepsia: a subset analysis. Journal of Alternative and Complementary Medicine. 2004. (PubMed 15353023)
• Englisch W, et al. Efficacy of Artichoke dry extract in patients with hyperlipoproteinemia. Arzneimittelforschung. 2000. (PubMed 10758778)
• Bundy R, et al. Artichoke leaf extract (Cynara scolymus) reduces plasma cholesterol in otherwise healthy hypercholesterolemic adults: a randomized, double blind placebo controlled trial. Phytomedicine. 2008. (PubMed 18424099)
• Wider B, et al. Artichoke leaf extract for treating hypercholesterolaemia. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2013 (PubMed 23543518); retrasă în 2016 (CD003335.pub4, PubMed 27195440).
• Petrowicz O, et al. Rezumat de congres publicat în Atherosclerosis, 1997, descris în raportul de evaluare EMA și în analiza Cochrane din 2013.
• Rondanelli M, et al. Beneficial effects of artichoke leaf extract supplementation on increasing HDL-cholesterol in subjects with primary mild hypercholesterolaemia: a double-blind, randomized, placebo-controlled trial. International Journal of Food Sciences and Nutrition. 2013. (PubMed 22746542)
• Shahinfar H, et al. Effects of artichoke leaf extract supplementation or artichoke juice consumption on lipid profile: A systematic review and dose-response meta-analysis of randomized controlled trials. Phytotherapy Research. 2021. (PubMed 34569671)
• Sahebkar A, et al. Lipid-lowering activity of artichoke extracts: A systematic review and meta-analysis. Critical Reviews in Food Science and Nutrition. 2018. (PubMed 28609140)
• Jafari A, et al. Artichoke and cardiometabolic health: A systematic and meta-analytic synthesis of current evidence. Diabetes and Metabolic Syndrome: Clinical Research and Reviews. 2025. (PubMed 41270328)
• Rangboo V, et al. The Effect of Artichoke Leaf Extract on Alanine Aminotransferase and Aspartate Aminotransferase in the Patients with Nonalcoholic Steatohepatitis. International Journal of Hepatology. 2016. (PubMed 27293900)
• Panahi Y, et al. Efficacy of artichoke leaf extract in non-alcoholic fatty liver disease: A pilot double-blind randomized controlled trial. Phytotherapy Research. 2018. (PubMed 29520889)
• Amini MR, et al. Effects of Artichoke Supplementation on Liver Enzymes: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Clinical Nutrition Research. 2022. (PubMed 35949559)
• Jalili C, et al. Effects of Cynara scolymus L. on glycemic indices: A systematic review and meta-analysis of randomized clinical trials. Complementary Therapies in Medicine. 2020. (PubMed 32951745)
• Moradi M, et al. Effects of artichoke on blood pressure: A systematic review and meta-analysis. Complementary Therapies in Medicine. 2021. (PubMed 33465383)
• Pittler MH, White AR, Stevinson C, Ernst E. Effectiveness of artichoke extract in preventing alcohol-induced hangovers: a randomized controlled trial. CMAJ. 2003. (PubMed 14662662)
• Sinayoko L, et al. Acute hepatic injury secondary to ingestion of artichoke extracts (Hepanephrol). Gastroentérologie Clinique et Biologique. 2007. (PubMed 18166904)
• Deydier N, et al. Occupational Contact Dermatitis Caused by Artichokes. Dermatitis. 2023. (PubMed 34967769)
• Franck P, et al. Anaphylactic reaction to inulin: first identification of specific IgEs to an inulin protein compound. International Archives of Allergy and Immunology. 2005. (PubMed 15650313)
• Campos MG, et al. Case Report: Severe Hematological, Muscle and Liver Toxicity Caused by Drugs and Artichoke Infusion Interaction in an Elderly Polymedicated Patient. Current Drug Safety. 2018. (PubMed 28901251)
• Amini MR, et al. Anti-hypertensive Effects of Artichoke Supplementation in Adults: A Systematic Review and Dose-response Meta-analysis of Randomized Controlled Trials. Clinical Nutrition Research. 2022. (PubMed 35949557)
• Hemati N, et al. The effects of supplementation with Cynara scolymus L. on anthropometric indices: A systematic review and dose-response meta-analysis of clinical trials. Complementary Therapies in Medicine. 2021. (PubMed 33197674)
• Eljounaidi K, et al. Accumulation of cynaropicrin in globe artichoke and localization of enzymes involved in its biosynthesis. Plant Science. 2015. (PubMed 26398797)
• Schütz K, et al. Identification and quantification of caffeoylquinic acids and flavonoids from artichoke (Cynara scolymus L.) heads, juice, and pomace by HPLC-DAD-ESI/MS(n). Journal of Agricultural and Food Chemistry. 2004. (PubMed 15212452)
• Leroy G, et al. Changes in inulin and soluble sugar concentration in artichokes (Cynara scolymus L.) during storage. Journal of the Science of Food and Agriculture. 2010. (PubMed 20394002)
• Alicandri E, et al. Morphological, Molecular, and Nutritional Characterisation of the Globe Artichoke Landrace „Carciofo Ortano”. Plants. 2023. (PubMed 37176903)
• USDA FoodData Central, Artichokes, raw (FDC 169205) și Artichokes, boiled, drained, without salt (FDC 168386).
• PubChem, Cynarine, CID 5281769.
• Regulamentul (UE) 2023/648 al Comisiei din 20 martie 2023 de autorizare a unei mențiuni de sănătate referitoare la reducerea riscului de îmbolnăvire.
• Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, mențiunile de sănătate după articolul 13 și lista mențiunilor pentru plante aflate în așteptare.
• Ministerul Sănătății, Lista plantelor admise în suplimentele alimentare, document al grupului de lucru comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Agriculturii, 20 ianuarie 2026.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente și nu tratează, nu previn și nu vindecă boli. Nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a lua orice supliment.