Păpădia: ceai, sirop, beneficii și contraindicații

Articol publicat de mananaturii.ro. Vindem suplimente alimentare, printre care și unul cu extract din rădăcină de păpădie, deci acest text este comunicare comercială, nu conținut editorial independent. Articolul nu este sfat medical și nu înlocuiește consultul unui medic.

Din păpădie se folosesc rădăcina, frunzele și florile. Din rădăcină și din frunze se face ceai, din flori se face sirop, iar frunzele tinere se mănâncă în salată.

Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște pentru păpădie doar utilizări tradiționale, pentru digestia ușor deranjată, pentru pofta de mâncare scăzută și pentru a urina mai mult. Pentru rădăcină nu a găsit studii clinice. Pentru frunză a găsit un singur studiu mic, pe 17 femei, timp de o zi, și l-a socotit insuficient. Cei alergici la plantele din familia Asteraceae nu trebuie să ia păpădie. Cei cu probleme ale căilor biliare, femeile însărcinate și copiii sub 12 ani ar trebui să o evite. Cine are insuficiență renală, diabet sau insuficiență cardiacă să întrebe întâi medicul, din cauza potasiului din frunze.

Ce este păpădia

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă perenă din familia Asteraceae, la fel ca anghinarea, armurariul și mușețelul. Are frunzele crestate, strânse în rozetă la nivelul pământului, și o rădăcină groasă care intră adânc în sol. Tulpinile florilor sunt goale pe dinăuntru, iar fiecare poartă o singură floare galbenă. Floarea se transformă apoi în puful alb cu semințe. Toată planta are un suc alb, lăptos.

Mărește

Păpădia și rucola

Păpădia și rucola nu sunt aceeași plantă, deși frunzele lor crestate seamănă. Rucola face parte din familia verzei și are gust iute, de muștar. Frunza de păpădie este amară.

Păpădia se mai poate confunda cu o plantă asemănătoare, Hypochaeris radicata. Aceasta are frunze păroase, iar tulpinile florilor sunt de obicei ramificate. La păpădie, fiecare tulpină florală este simplă, cu o singură floare.

Ce conține păpădia

Rădăcina conține inulină, o fibră făcută din lanțuri de fructoză. Cărțile de plante medicinale dau între 2 % și 40 % inulină. Cele citate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) pun 2 % primăvara și până la 40 % toamna. Studiile care au măsurat rădăcinile lună de lună au găsit că lanțurile lungi de inulină se adună vara. Toamna târziu și iarna, mai ales la îngheț, o parte din ele se desfac în zaharuri mai mici. Inulina din păpădie are lanțuri mai scurte decât cea din anghinare.

Tot în rădăcină sunt substanțele amare, numite lactone sesquiterpenice. Mai sunt și triterpene, ca taraxasterolul, care și-a luat numele de la Taraxacum, numele latin al păpădiei. Una dintre lactone, glucozidul acidului taraxinic, este cea mai abundentă în frunze și se găsește și în sucul alb al plantei. Această substanță provoacă alergia de contact la păpădie.

În frunze și în flori, cei mai mulți compuși fenolici sunt esteri ai acidului cafeic: acidul clorogenic, acidul monocafeoiltartric și acidul cicoric. Frunzele sunt bogate și în potasiu, 3-4,8 % din frunza uscată, după măsurătorile citate de EMA.

Mărește

Acidul cicoric are formula C22H18O12 și masa moleculară 474,4 g/mol. Este format din acidul tartric legat de două molecule de acid cafeic. Numele îl are de la cicoare, în care a fost găsit prima dată.

Frunzele de păpădie: valori nutriționale

Tabelul arată valorile din baza de date a Departamentului Agriculturii din SUA (USDA), pentru 100 g de frunze.

Frunzele au foarte multă vitamina K. 100 g de frunze crude au de peste 10 ori valoarea de referință din Uniunea Europeană, care este de 75 µg pe zi. Asta contează pentru cine ia acenocumarol sau warfarină, medicamente al căror efect depinde de vitamina K. La fiert, frunzele pierd aproape jumătate din vitamina C și o parte din potasiu.

Păpădie beneficii: ce arată studiile

EMA are trei monografii pentru păpădie. Două sunt din 2009. Una este pentru rădăcina cu herbă, adică pentru rădăcină împreună cu partea de deasupra pământului. Cealaltă este pentru frunză. A treia, adoptată în 2021, este doar pentru rădăcină. Toate cele trei recunosc numai utilizări tradiționale, bazate pe folosirea îndelungată.

Pentru rădăcină, rapoartele EMA spun direct că nu au găsit studii clinice. În raportul din 2021, la eficacitatea clinică scrie „nu există date”. Pentru frunză, EMA a găsit în 2019 un singur studiu, descris mai jos. Organizația Mondială a Sănătății a scris același lucru în 2007. Centrul american pentru sănătate complementară (NCCIH) scrie că nu există dovezi științifice convingătoare pentru folosirea păpădiei în vreo boală.

Singurul studiu pe oameni: urina într-o zi

În 2009, Clare și colegii au dat unor femei sănătoase câte 8 ml de extract din frunze proaspete de păpădie, la orele 8, 13 și 18, într-o singură zi. S-au înscris 28, iar 17 au terminat studiul. Extractul avea 43,5 % alcool. Fiecare femeie și-a notat singură cât a băut și cât a urinat. Ziua cu extract a fost comparată cu ziua dinainte și cu ziua de după.

În ziua cu extract, femeile au urinat în medie de 9 ori, față de 8 ori în ziua de control. Frecvența a crescut în cele 5 ore de după prima doză. După a doua doză, femeile au eliminat mai multă urină în raport cu cât au băut. A treia doză nu a mai schimbat nimic. Cantitatea de urină pe toată ziua nu s-a schimbat semnificativ. Autorii scriu că urinările mai dese, fără mai multă urină, pot veni și dintr-o iritare a vezicii.

Studiul nu a avut placebo și nici tragere la sorți. EMA l-a analizat în 2019 și a scris că nu justifică schimbarea monografiei. EMA a trecut pe listă limitele scrise chiar de autori. Participantele știau ce iau și au fost puține. Și-au măsurat singure lichidele, apa din mâncare nu a fost socotită, iar măsurătorile de dinainte au fost puține. Extractul a fost dat gratuit de producător, iar institutul autorilor vindea produse ale acestei firme.

Cu păpădie comună luată pe gură, celelalte studii pe oameni pe care le-am găsit au folosit amestecuri, în care păpădia era alături de alte plante sau substanțe. Din ele nu se poate afla ce face păpădia singură.

Păpădia și cancerul

Extractul din rădăcină a omorât în laborator celule de leucemie, de melanom și de cancer de pancreas, de colon și de prostată. La șoareci cu tumori umane grefate, extractul dat pe gură a încetinit creșterea tumorilor de colon. Toate aceste rezultate sunt din eprubetă și de la animale. Aproape toate studiile cu rezultat bun vin din același laborator, de la Universitatea din Windsor. Un alt studiu, descris în raportul EMA din 2009, nu a găsit niciun efect al extractelor din floare și din rădăcină asupra celulelor de cancer de sân și de prostată.

În 2012, autoritățile din Canada au aprobat un prim studiu pe oameni cu extract din rădăcină de păpădie, pentru cancere de sânge avansate. Un astfel de studiu caută doza potrivită și verifică dacă extractul e suportat bine. Extractul fusese studiat de echipa de la Universitatea din Windsor. În 2015, universitatea a anunțat că studiul primește pacienți. Până în septembrie 2026 nu am găsit rezultatele lui publicate.

Păpădia și glicemia

Pentru glicemie nu am găsit studii pe oameni. Un studiu din 1989 a dat păpădie în hrană sau ca ceai, 28 de zile, la șoareci sănătoși și la șoareci cu diabet. Glicemia nu s-a schimbat. La oameni există doar un raport de caz din 2010, despre o femeie cu diabet tratată cu insulină, care a făcut hipoglicemie după ce a consumat păpădie.

Păpădia, ficatul și colesterolul

Pentru ficat și colesterol, datele sunt tot de la animale. La șoareci cu leziuni de ficat provocate chimic, extractul din rădăcină a redus fibroza, dar a fost injectat în abdomen, nu dat pe gură. La șoareci hrăniți cu multă grăsime, extractul din frunze a scăzut grăsimea din ficat. La iepuri hrăniți cu colesterol, frunza și rădăcina au îmbunătățit valorile grăsimilor din sânge.

EMA nu recomandă rădăcina de păpădie în bolile de ficat și ale căilor biliare, pentru că ar putea crește secreția de bilă.

Ceaiul de păpădie pentru slăbit

Niciun studiu publicat pe care l-am găsit nu a măsurat greutatea celor care au luat păpădie. În Egipt, un studiu a dat extract din frunze de păpădie la 120 de femei cu obezitate și l-a comparat cu un medicament de slăbit, orlistatul. S-a încheiat în 2024 și a fost înregistrat abia după aceea. Nu am găsit rezultatele lui publicate până în septembrie 2026. Singurul studiu pe oameni a măsurat urina într-o zi, iar apa pierdută prin urină nu este grăsime.

Ce spune Uniunea Europeană

În registrul european al mențiunilor de sănătate nu există nicio mențiune autorizată pentru păpădie. Cererile pentru plante sunt în așteptare la Comisia Europeană din 2010, deci nu au fost nici aprobate, nici respinse.

Pentru inulină există o mențiune autorizată, dar doar pentru inulina din cicoare. În textul oficial românesc, cicoarea apare ca „andivă”, iar mențiunea este „Inulina din andivă contribuie la funcționarea normală a intestinului prin creșterea frecvenței defecărilor”. Condiția este un consum de 12 g de inulină din cicoare pe zi. Mențiunea nu se aplică inulinei din păpădie.

Ceaiul de păpădie: din rădăcină sau din frunze

Ceaiul din rădăcină se face ca decoct. Pui rădăcina mărunțită în apă rece, o aduci la fierbere și o lași să fiarbă încet. Instrucțiunile EMA pentru ceaiuri dau de obicei 15-30 de minute de fierbere, atunci când monografia nu spune altceva. Sursele pentru păpădie citate de EMA descriu o fierbere mai scurtă, de 5 minute, urmată de 10 minute de stat. Ceaiul din frunze se face ca infuzie. Torni apă clocotită peste frunze și lași cana acoperită 5-15 minute.

Mărește

O lingură de rădăcină mărunțită cântărește în jur de 7 g, după o măsurătoare citată de EMA. Deci doza de 1-5 g pentru o cană este mai puțin de o lingură. Pentru frunze și pentru rădăcina cu herbă, monografiile nu spun câtă apă se folosește.

Ceaiul se bea la scurt timp după ce l-ai făcut. Dacă rămâne, îl ții acoperit în frigider cel mult 24 de ore.

Când se bea ceaiul de păpădie

Pentru pofta de mâncare, monografia din 2021 spune să bei ceaiul din rădăcină cu o jumătate de oră înainte de masă. Pentru celelalte utilizări nu dă o oră anume. Când îl bei ca să urinezi mai mult, monografia cere să bei și suficiente lichide.

Cât timp se bea ceaiul de păpădie

Toate cele trei monografii spun că, dacă simptomele țin mai mult de 2 săptămâni, trebuie să mergi la medic. Raportul EMA din 2021 scrie că durata de folosire este limitată la 2 săptămâni. Raportul din 2009 pentru frunză explică limita prin lipsa studiilor de siguranță, nu printr-un risc găsit.

Ce se poate întâmpla la prea mult ceai

În 2013 a fost publicat cazul unui bărbat de 56 de ani, care făcea dializă pentru că rinichii nu îi mai funcționau. Avea și diabet și tensiune mare. De 6 luni bea 10-15 căni de ceai de păpădie pe zi. Oxalatul din sângele lui era de peste 8 ori peste normal. Un ceai din aceeași sursă, făcut la fel, conținea oxalat. Bărbatul a făcut necroză la degete, iar medicii au legat-o de ceai. A murit la 9 luni după diagnostic, dar articolul nu pune moartea pe seama ceaiului.

Siropul de păpădie

Siropul de păpădie se face din florile galbene. Florile se fierb în apă, iar în lichidul strecurat se pune zahăr. Mulți îi spun „miere de păpădie”, pentru că seamănă la culoare și la consistență cu mierea.

Mărește

Sirop de păpădie: rețetă

Pentru un sirop obișnuit îți trebuie 250 g de flori de păpădie, 1 l de apă, 1 kg de zahăr și o lămâie.

1. Culegi florile într-o zi însorită, departe de drumuri și de terenurile stropite cu pesticide. Le scuturi de insecte. Dacă nu le vrei amare, rupi partea verde de sub petale.
2. Pui florile în apa clocotită și le fierbi 2-3 minute. Lași vasul acoperit până a doua zi.
3. Strecori infuzia și storci florile. Adaugi zahărul și sucul de lămâie.
4. Fierbi totul la foc mic, amestecând, până se îngroașă siropul.
5. Îl torni fierbinte în borcane curate, fierbinți, și le închizi imediat. După deschidere, borcanul stă în frigider.

La această rețetă, zahărul cântărește cât apa. După fierbere apa scade, deci cel puțin jumătate din sirop este zahăr. Un studiu din Polonia, care a analizat un astfel de sirop, a găsit în el mai ales zahăr și cantități mici de compuși din flori.

Siropul „fără zahăr” este doar o infuzie de flori. Fără zahăr nu se păstrează, deci îl ții în frigider ca pe un ceai, cel mult 24 de ore.

La ce ajută siropul de păpădie

Despre siropul de păpădie nu am găsit studii pe oameni. Singurul studiu, cel din Polonia, a dat siropul unor șobolani. Pe unele site-uri scrie că siropul este bun pentru tuse. Nicio monografie europeană a păpădiei nu are o utilizare pentru tuse sau pentru gât.

Cine are diabet sau ține cont de zahărul din mâncare să socotească siropul ca pe un dulce.

Mierea de păpădie este miere?

Siropul nu este miere. După Directiva europeană despre miere, „mierea este substanța naturală dulce produsă de albinele Apis mellifera din nectarul plantelor [...]”. Un sirop făcut din flori și zahăr nu poate fi vândut sub numele de miere.

Există și miere adevărată de păpădie, făcută de albine din nectarul florilor de păpădie. Dacă pui flori de păpădie în miere, produsul nu mai poate fi vândut sub numele de miere. Directiva interzice să se adauge în miere orice alt ingredient. Mierea de orice fel nu se dă copiilor sub un an.

Frunzele în salată și culesul păpădiei

Frunzele tinere se mănâncă crude, în salată, sau fierte, ca spanacul. Frunzele pentru ceai se culeg înainte de înflorire, după textele citate de EMA.

Păpădia adună metale grele din solul în care crește. Într-un studiu din Polonia, frunzele din trei orașe aveau 3-9,5 mg de plumb pe kilogram de frunză uscată. În São Paulo, plantele culese lângă autostrăzi au depășit limitele de siguranță pentru plumb. Un studiu din SUA, pe 29 de locuri, a găsit în frunzele culese toamna mai mult cupru, fier, mangan, plumb și zinc decât în cele culese primăvara în aceleași locuri. De aceea culegi păpădia departe de drumuri circulate și nu de pe peluzele stropite.

Cafeaua din rădăcină de păpădie

„Cafeaua de păpădie” se face din rădăcină prăjită și măcinată. Nu am găsit nicio sursă care să spună că păpădia are cofeină, iar cofeina nu apare nici în listele EMA cu compușii din rădăcină. Unele amestecuri din comerț au și cafea adevărată, așa că uită-te pe etichetă.

Tinctură, capsule și extract de păpădie

Monografiile europene dau doze și pentru alte forme, tot pentru adulți și copii de peste 12 ani. Tabelul arată câteva dintre ele.

Unele forme sunt date doar pentru anumite utilizări. De exemplu, extractul uscat din rădăcină cu herbă este doar pentru digestie și pentru pofta de mâncare. Tinctura și extractele fluide conțin alcool. La capsule și comprimate cauți pe etichetă ce parte a plantei s-a folosit, cât extract are o doză și din câtă plantă s-a făcut extractul. Un extract 5:1 înseamnă că s-au folosit 5 kg de plantă pentru 1 kg de extract.

În România, păpădia nu este pe lista plantelor interzise în suplimente. Păpădia apare pe lista plantelor pentru care producătorul trebuie să anunțe autoritățile când le pune în produse dozate, ca pastilele sau fiolele.

Contraindicații și atenționări

Toate cele trei monografii europene au aceeași contraindicație, alergia la păpădie sau la alte plante din familia Asteraceae, ca ambrozia, mușețelul, pelinul, gălbenelele sau margaretele.

Monografiile din 2009, pentru frunză și pentru rădăcina cu herbă, mai au contraindicații:

• blocarea căilor biliare și inflamația lor (colangita);
• bolile de ficat și pietrele la fiere;
• ulcerul activ de stomac sau de duoden;
• alte boli ale căilor biliare.

Monografia din 2021, doar pentru rădăcină, a mutat problemele căilor biliare și bolile de ficat de la contraindicații la atenționări. Nici monografia din 2021 nu recomandă rădăcina în aceste boli. Ulcerul și avertismentul pentru potasiu nu mai apar în ea. Monografiile din 2009 le mai cer celor cu insuficiență renală, diabet sau insuficiență cardiacă să evite păpădia, din cauza potasiului.

Când e luată ca să urinezi mai mult, rădăcina nu se recomandă celor cărora medicul le-a cerut să bea mai puține lichide. Dacă apar febră, usturime la urinat, crampe sau sânge în urină, mergi la medic.

Păpădia nu se recomandă copiilor sub 12 ani și nici în sarcină și alăptare, pentru că nu există date despre siguranță.

Efecte adverse

Monografiile enumeră reacții alergice și spun că nu se știe cât de des apar. Monografia din 2009 pentru rădăcina cu herbă mai are durerea în partea de sus a burții și aciditatea în exces. Monografia nouă din 2021, pentru rădăcină, nu le mai are, pentru că EMA nu le-a putut confirma din date. Monografia din 2009 a rămas neschimbată.

La unii oameni, sucul alb al plantei dă o alergie a pielii. Într-un studiu din Serbia, 3 din 235 de adulți testați pe piele, cei mai mulți cu boli de piele, au avut o reacție alergică la extractul de păpădie. Reacțiile au apărut doar la cei cu eczemă. În Coreea, 8,5 % dintre cei 6.497 de oameni testați pentru alergii respiratorii au reacționat la polenul de păpădie. Mulți dintre ei reacționau și la pelinariță (Artemisia vulgaris).

Păpădia și medicamentele

Monografiile europene nu raportează nicio interacțiune, iar raportul din 2021 nu a găsit nicio interacțiune clinică publicată până în iunie 2020. Există însă câteva motive teoretice de prudență. Doar la medicamentele pentru diabet am găsit un caz raportat la oameni.

• Acenocumarol (Sintrom) și warfarină. Frunzele de păpădie au foarte multă vitamina K. Institutele Naționale de Sănătate din SUA le recomandă celor care iau aceste medicamente să mănânce în fiecare zi cam aceeași cantitate de vitamina K, pentru că o schimbare bruscă modifică efectul tratamentului.
• Medicamentele care cresc potasiul în sânge. Rapoartele EMA din 2009 scriu că ceaiul de păpădie trebuie evitat împreună cu ele, din cauza potasiului din plantă. Printre ele sunt diureticele care păstrează potasiul, unele medicamente pentru tensiune (IECA și beta-blocante), digoxina, heparina, trimetoprimul, ciclosporina, tacrolimusul și antiinflamatoarele ca ibuprofenul.
• Litiul. Plantele care te fac să urinezi mai mult ar putea schimba nivelul lui în sânge.
• Ciprofloxacina. La șobolani, extractul dintr-o specie chinezească de păpădie a scăzut cu 73 % concentrația maximă de antibiotic, dar cantitatea totală din sânge a rămas asemănătoare. Nu a fost verificat la oameni.
• Medicamentele pe care ficatul le descompune cu enzima CYP1A2. La șobolani, ceaiul de păpădie a scăzut activitatea acestei enzime la 15 %. Nu a fost verificat la oameni.
• Medicamentele pentru diabet. Există un singur caz raportat de hipoglicemie, la o femeie tratată cu insulină.

Dacă iei un tratament de lungă durată, întreabă medicul înainte să bei zilnic ceai de păpădie sau să iei un supliment.

Păpădia din D-Tox Ficat

D-Tox Ficat este suplimentul nostru care conține extract uscat din rădăcină de păpădie, alături de armurariu și anghinare. Tabelul arată ce scrie pe eticheta lui, pentru o capsulă.

În primele 1-2 săptămâni recomandăm două capsule pe zi, apoi câte o capsulă pe zi, la masă. Un borcan are 120 de capsule vegetale. Produsul este vegan. Niciun studiu din acest articol nu a testat D-Tox Ficat.

Toate cele trei plante din D-Tox Ficat fac parte din familia Asteraceae, deci cine e alergic la plantele din această familie nu trebuie să ia produsul. Contraindicațiile și atenționările pentru rădăcina de păpădie, de mai sus, se aplică și aici. Produsul nu este pentru copii și tineri sub 18 ani, pentru că monografia europeană a armurariului nu are date pentru această vârstă. Pentru celelalte plante din compoziție, citește și articolele despre anghinare și despre silimarină. Dacă ești însărcinată, alăptezi sau urmezi un tratament, întreabă medicul înainte.

D-Tox Ficat intră și în pachete. Pachetul Detox Plus conține D-Tox Ficat, Microflora+ și uleiul de chimen negru Black Seed Elixir. Pachetul Detox conține D-Tox Ficat și Microflora+.

Bibliografie

• Agenția Europeană a Medicamentului, monografia europeană Taraxacum officinale F.H. Wigg., radix, EMA/HMPC/475726/2020, adoptată pe 24 noiembrie 2021, și raportul de evaluare EMA/HMPC/475725/2020.
• Agenția Europeană a Medicamentului, monografia comunitară Taraxacum officinale Weber ex Wigg., radix cum herba, EMA/HMPC/212895/2008 Corr 1, raportul de evaluare EMA/HMPC/212897/2008 și addendumul EMA/HMPC/514844/2019.
• Agenția Europeană a Medicamentului, monografia comunitară Taraxacum officinale Weber ex Wigg., folium, EMA/HMPC/579636/2008, raportul de evaluare EMA/HMPC/579634/2008 și addendumul EMA/HMPC/514842/2019.
• Agenția Europeană a Medicamentului, modelul de instrucțiuni pentru prepararea ceaiurilor din plante, EMA/HMPC/30603/2012, 2016.
• Organizația Mondială a Sănătății, WHO monographs on selected medicinal plants, volumul 3, capitolul Radix cum Herba Taraxaci, de la pagina 328, 2007.
• NCCIH, Institutele Naționale de Sănătate din SUA, Dandelion, actualizat în noiembrie 2024.
• Clare BA, Conroy RS, Spelman K. The diuretic effect in human subjects of an extract of Taraxacum officinale folium over a single day. Journal of Alternative and Complementary Medicine. 2009. (PubMed 19678785)
• Van den Ende W, et al. Cloning, developmental, and tissue-specific expression of sucrose:sucrose 1-fructosyl transferase from Taraxacum officinale. Fructan localization in roots. Plant Physiology. 2000. (PubMed 10806226)
• Wilson RG, Kachman SD, Martin AR. Seasonal changes in glucose, fructose, sucrose, and fructans in the roots of dandelion. Weed Science. 2001.
• Schütz K, et al. Separation and quantification of inulin in selected artichoke (Cynara scolymus L.) cultivars and dandelion (Taraxacum officinale WEB. ex WIGG.) roots by high-performance anion exchange chromatography with pulsed amperometric detection. Biomedical Chromatography. 2006. (PubMed 16977588)
• Esatbeyoglu T, et al. Sesquiterpene Lactone Composition and Cellular Nrf2 Induction of Taraxacum officinale Leaves and Roots and Taraxinic Acid β-d-Glucopyranosyl Ester. Journal of Medicinal Food. 2017. (PubMed 28026992)
• Hausen BM. Taraxinic acid 1'-O-beta-D-glucopyranoside, the contact sensitizer of dandelion (Taraxacum officinale Wiggers). Dermatosen in Beruf und Umwelt. 1982. Articol în limba germană. (PubMed 6211344)
• Ovadje P, et al. Dandelion root extract affects colorectal cancer proliferation and survival through the activation of multiple death signalling pathways. Oncotarget. 2016. (PubMed 27564258)
• Ovadje P, et al. Selective induction of apoptosis and autophagy through treatment with dandelion root extract in human pancreatic cancer cells. Pancreas. 2012. (PubMed 22647733)
• Ovadje P, Hamm C, Pandey S. Efficient induction of extrinsic cell death by dandelion root extract in human chronic myelomonocytic leukemia (CMML) cells. PLoS One. 2012. (PubMed 22363452)
• Chatterjee SJ, et al. The efficacy of dandelion root extract in inducing apoptosis in drug-resistant human melanoma cells. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine. 2011. (PubMed 21234313)
• Nguyen C, et al. Dandelion Root and Lemongrass Extracts Induce Apoptosis, Enhance Chemotherapeutic Efficacy, and Reduce Tumour Xenograft Growth In Vivo in Prostate Cancer. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine. 2019. (PubMed 31391857)
• University of Windsor, anunțul studiului pe oameni cu extract din rădăcină de păpădie, 19 februarie 2015.
• CBC News, Health Canada approves dandelion extract trials in humans, 2012.
• Swanston-Flatt SK, et al. Glycaemic effects of traditional European plant treatments for diabetes. Studies in normal and streptozotocin diabetic mice. Diabetes Research. 1989. (PubMed 2743711)
• Goksu E, et al. First report of hypoglycemia secondary to dandelion (Taraxacum officinale) ingestion. American Journal of Emergency Medicine. 2010. (PubMed 20006217)
• Domitrović R, et al. Antifibrotic activity of Taraxacum officinale root in carbon tetrachloride-induced liver damage in mice. Journal of Ethnopharmacology. 2010. (PubMed 20561925)
• Davaatseren M, et al. Taraxacum official (dandelion) leaf extract alleviates high-fat diet-induced nonalcoholic fatty liver. Food and Chemical Toxicology. 2013. (PubMed 23603008)
• Choi UK, et al. Hypolipidemic and antioxidant effects of dandelion (Taraxacum officinale) root and leaf on cholesterol-fed rabbits. International Journal of Molecular Sciences. 2010. (PubMed 20162002)
• ClinicalTrials.gov, NCT06625736, Anti-obesity Effects of Dandelion (Taraxacum Officinale L.) in Premenopausal Obese Women.
• Moriarty B, et al. Digital necrosis from dandelion tea. British Journal of Dermatology. 2013. (PubMed 23448203)
• Jovanović M, et al. Sesquiterpene lactone mix patch testing supplemented with dandelion extract in patients with allergic contact dermatitis, atopic dermatitis and non-allergic chronic inflammatory skin diseases. Contact Dermatitis. 2004. (PubMed 15479198)
• Lee YW, et al. Cross-allergenicity of pollens from the Compositae family: Artemisia vulgaris, Dendranthema grandiflorum, and Taraxacum officinale. Annals of Allergy, Asthma and Immunology. 2007. (PubMed 18219834)
• Zhu M, Wong PY, Li RC. Effects of taraxacum mongolicum on the bioavailability and disposition of ciprofloxacin in rats. Journal of Pharmaceutical Sciences. 1999. (PubMed 10350500)
• Majewski M, et al. The composition and vascular/antioxidant properties of Taraxacum officinale flower water syrup in a normal-fat diet using an obese rat model. Journal of Ethnopharmacology. 2021. (PubMed 32941970)
• Lisiak-Zielińska M, et al. How polluted are cities in central Europe? - Heavy metal contamination in Taraxacum officinale and soils collected from different land use areas of three representative cities. Chemosphere. 2021. (PubMed 33310525)
• Amato-Lourenco LF, et al. Edible weeds: Are urban environments fit for foraging? Science of the Total Environment. 2020. (PubMed 31505339)
• Keane B, et al. Metal content of dandelion (Taraxacum officinale) leaves in relation to soil contamination and airborne particulate matter. Science of the Total Environment. 2001. (PubMed 11778961)
• USDA FoodData Central, Dandelion greens, raw (FDC 169226) și Dandelion greens, cooked, boiled, drained, without salt (FDC 169227).
• Institutele Naționale de Sănătate din SUA, Office of Dietary Supplements, Vitamin K, fișa pentru profesioniști.
• NC State Extension, Hypochaeris radicata.
• PubChem, Chicoric acid, CID 5281764.
• Regulamentul (UE) 2015/2314 al Comisiei din 7 decembrie 2015 de autorizare a unei mențiuni de sănătate pentru inulina din cicoare.
• Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei, considerentele 10 și 11, și registrul UE al mențiunilor de sănătate.
• Directiva 2001/110/CE a Consiliului privind mierea, articolul 2 și anexa I.
• Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa XIII, valorile nutriționale de referință.
• Ordinul MAPDR nr. 244/2005 și MS nr. 401/2005, anexa, Lista 3, Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
• NHS, Foods to avoid giving babies and young children (mierea sub 12 luni).

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente și nu tratează, nu previn și nu vindecă boli. Nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a lua orice supliment.